Match Review- Brock Lesnar vs Sheamus- Houston House Show, 08.01.2016

De cat timp asteptam sa vad acest meci. NU cred ca exagerez ca imi doream sa ii vad pe Brock si Sheamus infruntandu-se in ring, inca de cand "Bestia" a revenit in 2012 in WWE. Bineinteles, as fi dorit mai degraba sa vad un meci important de 15+ minute intre cei doi, insa si acest meci "micut" de la un house show, care dureaza mai putin de 10 minute a fost un deliciu pentru un fan ca mine.

Mi-a placut ca in comparatie cu celelalte meciuri de la house show-uri ale lui Brock, Sheamus a reusit sa aiba destul de multa ofensiva aici, dominand chiar portiuni scurte din acest bout. O alta chestie care mi-a placut la acest meci, este faptul ca Lesnar s-a indepartat de gimmick-ul sau de "Suplex City", venind si cu alte miscari aici inafara de.. ati ghicit, SUPLEXURI! Sigur, ideea a fost interesanta anul trecut, insa am ratat destul de multe meciuri bune anul trecut, doar fiindca WWE-ul si-a dorit ca Brock sa tina de acest gimmick cat mai mult. Trecand peste, trebuie apreciat modul in care ori cat de mult timp liber si-a luat, Brock niciodata nu pare ca ar prezenta acel "ring rust", pe care anumiti wrestleri il prezinta atunci cand revin in ring dupa un timp. He's a BEAST, period.

Chiar sper ca in viitor sa vedem un meci mai lung intre cei doi, deoarece Sheamus este unul dintre putini wrestleri din main-roster, care doar datorita look-ului sau ar putea fi prezentat ca un adevarat pericol pentru Brock Lesnar. Meciul acesta a fost poate mai mult decat bun, pentru cele 8 minute pe care le-a primit, fiind un "little match" foarte ok. Recunosc ca imi plac din ce in ce mai mult aceste aparitii destul de random ale lui Lesnar pe la house show-uri, deoarece mereu are performante entertaining. 

Rating: ***1/4

PlayaReview- RAW 31 Martie 1997. The return of Stone Cold Steve Austin!

Pentru acest show este promovata revenirea lui Stone Cold la RAW, dupa infrangerea in fata lui Bret Hart de la Wrestlemania 13, plus un meci intre Brittish Bulldog si Owen Hart, pentru titlul european. This should be a good one, let's get to it.

RAW 31 Martie 1997

Arena: Civic Center, Peoria, Illinois

Brittish Bulldog (c) vs Owen Hart- European Championship Match

Analiza: Brittish Bulldog este campion inca din luna Februarie, atunci cand a castigat titlul dupa un meci fantastic, tot impotriva lui Owen Hart, in Berlin. Va recomand sa cautati acel bout si sa-l urmariti, fiindca este unul dintre cele mai bune meciuri ale anului 97', un an foarte underrated dupa parerea mea, in ceea ce priveste calitatea meciurilor.

Owen Hart a avut din nou o performanta foarte buna aici, asa cum am spus si in recenzia anterioara, acesta avand un an 1997 extrem de bun in ring. Nici cu Brittish Bulldog nu imi e rusine, insa Owen a fost lasat aici sa iasa in evidenta mai mult, lucru de inteles, avand in vedere push-ul pe care urmeaza sa il primeasca in lunile urmatoare.

Meciul a fost foarte bun, asa cum era de asteptat, deoarece Owens si Bulldog se cunosc foarte bine si stiu cum sa aiba rezultate favorabile impreuna in ring, iar din fericire acesta a fost cazul si aici. Very good opener, very good.

Rating: ***1/2

Dupa meci, a venit inca un moment fantastic, atunci cand Bret Hart a intemeiat practic, sau cel putin a "plantat" semintele pentru formarea Hart Foundation, un stable excelent al aniilor 90'. Din nou o performanta foarte buna a acestuia la microfon, Bret spunand o poveste foarte buna, pe care a legat-o foarte bine de caracterul sau de pe atunci.

                                                 

                                                 El Mosco defeated Super Nova

Analiza: Holy Shit, this was sloppy as hell. Starul acestui meci a fost de departe Sunny, care tot ce a facut a fost sa stea in bratele comentatorilor. Damn, she was sexy, back then. Pacat ca au stricat-o drogurile.

Sincer nu stiu cum WWF-ul putea sa creada ca divizia lor cruiserweight, sau ceea ce isi dorea acestia sa fie o divizie cruiserweight, putea compara cu cea din WCW, care saptamanal oferea meciuri bune si foarte bune. Bad match, here.

Rating: DUD


                                    Savio Vega&Crush def. Rod Bell&Adam O'Brien

Analiza: Cu Adam O'Brien poate ca unii sunt familiarizati deja, acesta urmand sa devina Adam Pearce in cativa ani, un wrestler destul de faimos din companiile independente. Despre acest meci nu am foarte multe de zis, doar un squash care i-a facut pe Savio Vega si Crush sa arate destul de bine, nimic mai mult.

Rating: SQUASH


                                              Mankind blinds The Undertaker

Analiza: Un segment destul de decent, care a reusit sa avanseze acest feud. Sunt convins ca in urma cu 18 ani, aceste segmente pareau foarte bune, insa acum, mie personal pot sa mi se para doar decente, dupa ce am mai vazut destul de multe asemanatoare.

Aici,Undertaker il loveste in barbie pe Paul Bearer, doar pentru a fi pe urma "orbit" de catre Mankind, iar intr-un final salvat de Pyscho Sid, cel pe care l-a invins la Wrestlemania 13. Toate ca toate, segmentul a spus o poveste buna, deci nu pot spune ca a fost la fel de slab ca cel de saptamana trecuta a lui Undertaker. Imi aminteam de acest feud ca fiind mai bun, sincer.


                                  Goldust defeated Hunter Hearts Helmsley by DQ

Analiza: Trebuie sa recunosc ca nu am fost niciodata cel mai mare fan al acesti feud. Nu pot sa spun ca meciurile dintre cei doi au fost proaste, fiindca nu au fost, insa nici pragul de decent nu au reusit sa il treaca vreodata, iar Goldust in aceasta perioada nu mai era la fel de interesant ca in 1996, iar HHH inca incerca sa isi descopere caracterul si stilul de wrestling, din ring.

La fel ca si saptamana trecuta am vazut un bout dominat in mare parte de Hunter si trebuie sa recunosc ca la cat de multa experienta avea in aceasta perioada, era deja un worker heel foarte bun. Bineinteles, urma sa devina doar mai bun in anii urmatori, pentru ca in 2000 sa fie cel mai bun wrestler din lume (he really was), insa vom ajunge si acolo. Goldust castiga prin DQ, dupa ce Chyna intervine in acest bout.

Rating: **1/2


                          Stone Cold is BACK! featuring Bret "The Hitman" Hart

Analiza: Damn, this segment was gold. Nu la fel de bun ca cel de saptamana trecuta, poate pentru simplul fapt ca a fost mai scurt si mai la obiect, insa performanta lui Stone Cold de la microfon de aici a fost de neegalat. Este atat de usor cand te uiti la aceste RAW-uri sa ii susti pe cei care spun ca acesta este cel  mai bun talker din istorie, deoarece este foarte greu sa mai gasesc un wrestler care sa scoata cuvintele pe gura cu atata patos si pasiune. Steve Austin was one of a kind, and a great character. De aceea a fost mereu atat de over, fiindca isi cunostea la perfectie caracterul si stia ce functioneaza pentru acesta si ce nu si mai ales, stia cum sa si-l puna over la microfon.

Bret Hart spune indeajuns de multe cuvinte aici pentru a continua rivalitatea dintre cei doi, iar eu personal abia astept sa vad bout-ul de la In Your House. Sunt dupa 2 segmente legate de acest feud, mai entuziasmat pentru un meci, decat am fost pentru vreun bout din WWE, din ultimele 3 luni. Well, good job 97' WWF, I guess.



                     Rocky Maivia defeated Bret Hart by DQ- Intercontinental Title Match

Analiza: Un meci mai bun, decat ma asteptam sa vad. Putem sa zicem ca acesta a fost un dream match, care s-a intamplat inaintea vremii lui, deoarece Rocky nu era inca The Rock, nici ca si caracter si nici ca si worker, urmand sa creasca extrem de mult in urmatori 2 ani, din toate punctele de vedere. Still, he could hang with Bret here, lucru care demonstreaza faptul ca pustiul are talent, chiar daca nu a iesit inca tot la suprafata.

Ce mi-a placut a fost faptul ca nu poti observa foarte usor faptul ca Hart l-a carat pe Rocky aici, reusind sa il lase pe acesta sa aiba destul de multa ofensiva in acest bout, astfel incat sa arate bine, chiar daca nu paraseste ringul pe picioare. Un meci foarte inteligent lucrat, care sunt convins ca daca ar fi avut loc cu un an sau doi mai tarziu, ar fi putut fi un clasic. Asa ramane doar un meci bun din istoria RAW-ului.

Rating: **3/4

Dupa meci, Stone Cold incearca sa il salveze pe Rocky, doar ca sa fie atacat de Brittish Bulldog si Owen Hart. Intr-un final, The Legion of Doom salveaza situatia, iar aici show-ul se incheie.

Pareri finale: Un RAW mult mai bun decat cel de saptamana trecuta, asta e evident. Am avut un opener foarte bun, un main-event bun si un segment excelent cu Stone Cold si Bret Hart. Putem arunca si meciul decent dintre HHH si Goldust in plasa, deoarece nu a fost deloc prost.

Plus ca au fost plantate "semintele" pentru formarea Hart Foundation, unul dintre stable-urile mele preferate, deci as numi acest RAW, unul reusit.

Rating final: 7,5/10

MVP-ul show-ului: Stone Cold. Great performance at the mic!
                       

PlayaReview- RAW 24 Martie 1997. Bret Hart's Pipebomb!

Hei guys, m-am gandit sa incep un nou proiect aici pe blog, fiindca e mai usor de umarit si de postat decat pe WrestleBook, care e mai mult un site de stiri si ar trebui sa ramana asa. In principiu m-am gandit sa reusesc sa trec prin toata Attitude Era (RAW+SmackDown cand va aparea si PPV-uri), ca sa am o scuza buna sa-mi pierd timpul cu aceste show-uri fantastice si sa-mi indeplinesc o dorinta mai veche de a scrie recenzii pentru aceste show-uri.

M-am gandit sa incep cu RAW-ul de dupa Wrestlemania 13, deoarece din ce imi pot aduce rapid aminte este o perioada foarte buna, in care foarte multe multe lucrurui au fost bine puse la punct, pentru ca urmatorii 4 ani sa fie excelenti. Asadar, "drumul" nostru prin Attitude Era incepe pe 24 Martie 1997 si sper ca aceasta calatorie sa fie una cat mai placuta pentru toti cei care vor citi aceste recenzii. Now let's get to it!

24 Martie, 1997

Arena: Metro Center, Rockford, Illinois

\

The Headbangers def. Owen Hart&British Bulldog- WWF Tag Team Titles Match

 Analiza: Meh, this was ok. Owen Hart a fost intotdeauna un worker fantastic, iar in 97' imi este destul de greu sa ma gandesc la un meci al sau, care sa fi fost de-a dreptul prost. The Headbangers era o echipa formata din Trash si Mosh, 2 workeri pentru care nu va invinovateste nimeni, daca nu stiti cine sunt, deoarece in ciuda faptului ca au fost 2 workeri decenti, n-au fost niciodata fantastici.

Hart si British Bulldog au "carat" acest meci, evident si mi-a placut foarte mult cum au reusit sa scoata in evidenta tensiunea dintre cei doi, tensiune care va duce intr-un final la formarea stable-ului Hart Foundation, insa vom ajunge acolo in cateva saptamani, cred. Anyway, povestea celor doi a fost interesanta in 97' si foarte bine zisa, tocmai de aceea ma mir cum Vince a uitat in ziua de astazi sa mai transpunsa astfel de povesti in fata camerelor. God, daca am inceput sa ma plang de acest lucru inca de la primul meci al proiectului, nu vreau sa stiu cum voi in cand voi ajunge la anul 2000.

Rating: **1/2

Hunter Hearts Helmsley defeated Bart Gunn

Analiza: E HHH vs Bart Gunn, in 97', niciunul dintre cei doi nefiind un worker foarte bun pe atunci. Gunn nu a fost niciodata, insa la Hunter puteam vedea ca e deja pe drumul cel bun. Mi-a placut foarte mult sa vad niste tehnici old-school sau din repertoriul lui Shawn Michaels la Trips aici, lucru care ne arata ca deja era un student excelent al wrestlingului, asa cum (in ciuda criticilor) urma sa fie si in anii urmatori. Problema mea cu acest meci se leaga de faptul ca a fost putin cam prea lung. Nu am nevoie de 7 minute ca sa il vad pe HHH cum il bate pe Bart Gunn, aici chiar ca as fi preferat un squash, mai degraba. Ar trebui sa fiu atent la ceea ce-mi doresc!

Rating: *

Venum&Super Nova&Discovery def. Maniaco&Abismo Negro&Hysterio

Analiza: Uitati un lucru pe care nu multa lume il stie. In 1997, WWE-ul a incheiat un parteneriat cu cei din AAA (companie de wrestling din Mexic), ca sa poata imprumuta de la acestia luchadori pentru show-urile lor, pentru a concura astfel cu divizia cruiserweight a WCW, care era un punct de atractie pentru compania lui Turner. Ideea este ca in ciuda faptului ca Abismo Negro, sau Cibernetico cand a venit la un moment dat, erau workeri buni, nu se comparau cu Rey Mysterio, Psicosis, Ultimo Dragon sau Eddie Guerrero, care conduceau divizia aceasta din WCW. Anyway, nu pot spune ca acesti workeri nu au reusit sa scoata cateva meciuri decente in WWE, la fel ca acesta de exemplu.

Poate ca mi-ar fi placut mai mult acest bout, daca comentatorii si-au fi facut treaba intr-un mod mai putin dezastruos. A fost evident faptul ca absolut nimeni de la masa comentatorilor n-avea nici cea mai mica idee cine sunt luchadori din ring, stiau doar ca au venit din Mexic (wow).

Rating: **

Flash Funk defeated The Brooklyn Brawler

Analiza Poate va amintiti de Brooklyn Brawler, a aparut la TLC 2012, daca nu ma insel, intr-un segment cu Alberto Del Rio. Good times, Daniel Bryan era inca un wrestler activ pe atunci :(. Revenind.. acest bout a fost doar un squash, nimic de vazut sincer, poate doar finnisher-ul lui Flash Funk, care era un 450 Splash destul de misto.

Flash Funk este viitorul 2 Cold Scorpio din ECW, un wrestler mai mult decat capabil sa aiba un bout bun spre foarte bun.

Rating: SQUASH

Bret Hart's own PipeBomb feat. Shawn "HBK" Michaels

Analiza: Chiar daca nu aveti rabdare sa va uitati la acest show, va recomand sa cautati acest segment, deoarece a fost unul dintre cele mai bune segmente ale aniilor 90' si poate cea mai buna performanta la microfon a lui Bret Hart (all-time guys). Exista un motiv pentru care heel turn-ul sau de la Wrestlemania 13 este atat de bine vazut si de legendar (pe langa meciul excelent care a determinat acest turn). Continuarea a fost una pe masura asteptarilor, Bret Hart fiind unul dintre cei mai incredibili performeri din lume la toate capitolele in 1997, iar din fericire l-a avut de multe ori in coltul opus pe Austin sau HBK, care l-au facut sa arate chiar si mai bine. De aceea in ziua de astazi, oricat de fantastic ar fi un lucru care se intampla in WWE, nimeni nu se entuziasmeaza foarte tare, deaorece suntem constienti ca afternath-ul si concluzia vor fi de cacat.

Shawn Michaels a fost si el fantastic la microfon aici, cel mai probabil "stergand" pe jos cu Bret la microfon in oricare alta noapte, insa nu pe 24 Martie 1997, atunci cand Hart asa cum am mai spus, a avut de departe cea mai buna performanta a sa la microfon, din cariera. Anyway, ambele performante au facut acest segment sa fie de-a dreptul fantastic si m-a facut sa astept cu nerabdare sa vad mai multe lucruri pe care urmeaza sa le faca Bret in 97'. He was the real MVP back then.

Rocky Maivia defeated Leif Cassidy

Analiza: Leif Cassidy va deveni in anii urmatori Al Snow, o legenda a wrestlerului hardcore, iar Rocky Maivia...ei bine The Rock, unul dintre cele mai importante nume din istoria wrestlingului profesionist. Putem spune ca baiatul s-a descurcat destul de ok. Acest meci nu a fost nimic mai mult decat un squash, putin mai lung. Rock era campion Intercontinental pe atunci si trebuia sa fie facut sa arate bine, I guess. Este atacat dupa meci, oricum de Bret, care aparent este pus pe scandal.

Rating: SQUASH

Ahmed Johnson defeated Savio Vega by DQ

Analiza: Ahmed Johnson il face pe Mojo Rawley sa semene cu AJ Styles. De departe unul dintre cei mai prosti workeri pe care am avut placerea de a-i vedea in WWF, insa hei, baiatul a mai avut anumite momente de sclipire, insa doar cateva. Savio Vega a fost mereu un worker pe care l-am considerat destul de bun. A avut la un moment dat un Collar Match excelent cu Austin, sper sa am sansa sa il revad.

Bout-ul probabil ca v-ati dat seama deja.. a fost destul de teribil. Ahmed Johnson asa cum v-am spus deja era groaznic, iar Vega nu era indeajuns de bun pentru a-l cara la un meci decent. Din nefericire nu am avut parte de un finnish clean aici, deci nesfarsitul feud dintre Ahmed Johnson si Nation of Domination continua, iar asta chiar nu ar trebui sa bucure pe nimni.

Rating: DUD

Undertaker goes full Roman Reigns. Never go full Roman Reigns, Taker

Analiza: Holy shit, un promo foarte slab din partea lui Undertaker aici. Nu stiu de ce saptamana asta m-a facut sa vad deja 2 promo-uri extrem de proaste, care au inchis editii ale RAW-ului. Undertaker aparea aici pentru prima oara cu titlul WWF castigat la Wrestlemania 13 si nu s-a facut deloc sa arate bine pe sine, ci a petrecut mai mult timpul punand over alti wrestleri, lucru pe care nu l-am inteles. You're the fuckin Deadman, you're not supposed to be like this. Poate ca nu mai imi amintesc eu ceva legat de caracterul sau din aceea perioada, insa mi greu sa cred ca era atat de "darnic" cu laudele pe atunci.

Au reusit totusi sa continue feud-ul dintre Undertaker si Mankind aici, care nu a fost destul de fantastic, daca stau sa imi aduc bine aminte. Mankind a avut in 97 si 98', 2 ani de vis. Also, Paul Bearer era un intermediar grozav intre cei doi. I'm excited to see more.

Pareri finale: Ei bine nu a fost un show perfect, nici macar nu pot spune ca a fost un show bun sincer, insa cel putin am vazut cum sunt puse bazele unor storyline-uri care stiu din amintiri ca vor fi foarte bune si mai multe caractere bine dezvoltate. Aceasta a fost magia Attitude Era, nu te asteptai sa vezi la RAW mereu meciuri foarte bune, insa te asteptai mereu sa vezi la TV storyline-uri bine gandite, in mare parte, cel putin.

Promo-ul lui Bret Hart, defapt acel intreg segment a fost fantastic si a reusit sa salveze acest show. Mi-a placut si opener-ul si intr-o mica masura (chiar daca stiu ca rating-ul nu o arata) performanta lui Triple H. Next week Stone Cold is back, can't wait for that!

Rating final: 5,5/10

MVP-ul show-ului: Bret Hart

PlayaReview- Wrestlemania 21. Hollywood BAYBAY!

Daca tot e sezonul Wrestlemania, iar noi suntem la mai putin de o saptamana pana la marele show de anul acesta, m-am gandit sa arunc o scurta privire peste unul dintre cele mai putin apreciate editii ale show-ului, dupa parerea mea, ce-a dea 21-a editie. Fara alte introduceri, sa vedem ce ne rezerva show-ul:

Wrestlemania 21 a fost tinut in Los Angeles, California in arena Staples Center:

Opener: Rey Mysterio vs Eddie Guerrero

Analiza: Rey Mysterio si Eddie Guerrero au avut atat de multe meciuri fantastice de-al lungul aniilor, incat nimeni nu cred ca se astepta aici ca cei doi sa isi depaseasca performantele anterioare. Adevarul este ca pe hartie acest meci suna excelent, insa rezultatul nu a fost unul chiar spectaculos. Da, meciul a fost bun, insa nici macar nu s-a apropiat de celelalte meciuri pe care cei doi le-au avut in 2005, sa nu mai vorbesc de meciul din 97 din WCW.

Acest meci a fost lucrat cu un ritm mult mai incet si mult mai metodic decat restul bout-urilor dintre cei doi, lucru pe care sincer nu credeam si nu imi doream sa il vad. Performanta lui Eddie este una buna aici, insa Rey a avut probleme destul de mari cu masca aici. Si-a fixat-o de atat de multe ori in acest meci, incat chiar devenise enervant la un moment dat. Cel putin spot-urile le-au iesit, tocmai de aceea acest meci a iesit bun intr-un fel, insa tot dezamagitor ramane pentru mine si multi alti fani.

Rating: ***

Money in the Bank Ladder Match

Analiza: Acesta a fost primul meci Money in the Bank si a fost plin de wrestleri canadieni. Fun fact, I know. Edge, Chris Jericho, Chris Benoit si Christian au fost toti 4 prezenti in acest meci. Inainte sa incep sa analizez meciul, vreau sa spun ca intrarea lui Kane de aici a fost destul de awesome.

Stiti foarte bine ca nu imi plac spotfesturile, insa cand vine vorba de astfel de meciuri, ei bine le pot trece cu vederea, deoarece nu cred ca poti lucra un meci Money in the Bank, altcumva decat cu multe spot-uri care sa lase publicul cu gura cascata. Ei bine, cei 6 exact asta au facut aici, tocmai de aceea acesta ramane meciul meu MITB favorit. Shelton Benjamin a fost fantastic in acest meci, la fel ca in toate meciurile de acest gen in care a participat. Au trecut mai bine de 10 ani de cand acest meci a fost inventat si inca nimeni nu a reusit sa ii ia lui Shelton titlul de MVP-ul acestui tip de meci. A impresionat in toate meciurile MITB in care a participat.

Chris Benoit a fost si el fantastic aici, "vanzandu-si" accidentarea la mana foarte bine. Mi-a placut cum dupa fiecare spot incepea sa se tina de mana. Nice touch. Defapt, Benoit urma sa "vanda" aceasta accidentare pentru inca cateva saptamani dupa acest meci. Now that's what I call selling an injury. Iar, Kane aici le-a cam aratat tuturor gigantiilor cum ar trebui sa lucreze un om de statura lui un astfel de meci. Nu s-a implicat foarte mult, insa atunci cand a facut-o a ajutat meciul si nu i-a afectat calitatea chiar deloc.

Acesta ramane meciul meu favorit Money in the Bank, fara doar si poate. Au fost unele care s-au apropiat putin de nivelul acestuia, insa nu au reusit sa il depaseasca.

Rating: ****1/2

Undertaker vs Randy Orton- Streak Match

Analiza: Imi lipseste vechea melodie a lui Orton. Era mult mai smechera. Destul de naspa intratea lui Undertaker de aici, cu aceea platforma care l-a dus in ring. Lame. 

Taker si Randy mi s-a parut ca tot timpul au avut o chimie destul de buna in ring, tocmai de aceea in ciuda faptului ca au existat cateva botch-uri, mi-a placut destul de mult meciul. Nu este mai bun decat Hell in a Cell Match-ul pe care il vor avea peste cateva luni, insa in niciun caz nu au dezamagit cei doi aici. Si chiar daca a pierdut, Orton cred ca a fost pus destul de over in acest meci, Undertaker incasand cateva bump-uri destul de urate pentru Randy si chiar i-a vandut ofensiva foarte bine. In acelasi timp, Randy a contracarat o mare parte dintre atacurile lui Taker de aici, dominand meciul. Pentru cineva care abia era de 2 ani si umpic in WWE, eu spun ca Orton a aratat impresionant in acest meci.

Spot-ul de pe final cu acel Chokeslam intors intr-un RKO a fost pretty awesome. Totusi, intr-un final Undertaker a castigat si a dus Streak-ul la 13-0. Vor mai trece inca 9 ani pana cand cineva va reusi sa il numere pana la 3 pe Taker la Wrestlemania.

Rating: ***3/4

Trish Stratus vs Christy Hemme- Women's Title Match

Analiza: Nimic de vazut aici, pauza de toaleta.

Rating: DUD sau N/A, tot aia.

Kurt Angle vs Shawn Michaels- The Ultimate Dream Match

Analiza: Stii ca un wrestler este fantastic, atunci cand are un meci de aproape 5 stele si te gandesti de 2 ori inainte sa il bagi in TOP 5 meciuri ale sale. Vorbesc despre Shawn Michaels bineinteles, care impreuna cu Kurt Angle au reusit sa "fure" fara prea mari probleme acest Wrestlemania. 

Mi-a placut cum Shawn a surprins pe toata lumea la inceput si a dus meciul la podea, acolo unde Angle avea un mare avantaj, avand un trecut de wrestling amator. Totusi, Shawn l-a dominat la podea pe Kurt, pana cand acesta a transformat acest meci intr-un brawl. Sincronizarea sa a fost destul de perfecta, deoarece eu personal deja ma plictisisem de mat work-ul lui HBK. 

Dupa ce l-a lovit cu spatele de coltul de metal al ringului, Angle incepe sa ii lucreze excelent spatele lui Shawn, puncte in plus pentru psihologie aici. Bineinteles ca e logic sa ii lucreze spatele lui Michaels, dupa ce acesta revenise doar in urma cu 3 ani dupa ce se luptase cu o accidentare la spate care il tinuse pe bara 4 ani. Asta si finisher-ul lui Kurt e Angle Slam-ul, manevra care tranteste adversarul pe spate, so it makes sense. 

Sincer, daca finalul ar fi venit dupa acel Angle Slam de pe corzi, poate ca i-as fi dat chiar si 5 stele acestui meci, deoarece mie personal acel final mi s-a parut perfect. Chiar daca si cel ales de ei, cu HBK cedand dupa un Ankle Lock a fost foarte bun, cred ca acela ar fi fost si mai excelent. Oricum, acest meci este un classic si a rezistat testului timpului.

Rating: ****3/4

Big Show vs Akebono- Sumo Match

Analiza: Ei bine, acest meci a fost interesant... nu cred ca pot spune altceva despre acesta. Nu am ce rating sa ii dau, asta nu a fost un meci de wrestling.

JBL (c) vs John Cena- WWE Title Match

Analiza: John Cena a castigat aici primul sau titlu WWE. Un moment destul de important in istorie. Macar momentul sa fie important si memorabil, deoarece meciul sigur nu a fost asa. Totusi, intrarea lui JBL de aici a fost foarte smechera, singura chestie smechera la acest meci, pana la urma.

Acesta a fost un classic Superman John Cena match, in care a fost dominat pe intreaga durata a acestuia, doar pentru a reveni cu cateva manevre si un FU outta nowhere pentru a isi trece in cont primul sau titlu mondial din WWE. Nu prea stiu ce altceva sa spun aici. JBL nu a fost niciodata un wrestler fantastic, iar meciurile in care isi domina complet adversarul sunt fantastice doar atunci cand pe adversar il cheama Eddie Guerrero. Altfel.. nu prea.. primesti un rezultat cam ca si acesta... nu tocmai stralucit.

Rating: *1/2

Triple H (c) vs Batista- World Heavyweight Title Match

Analiza: Acest meci a fost salvat de "blading-ul" lui Triple H, altfel ar fi fost undeva putin deasupra de nivelul meciului de dinainte. Totusi, Hunter s-a asigurat ca meciul sau va fi unul bun aici, tocmai de aceea cred ca nu primeste destule aprecieri pentru performanta sa din acest main-event.

In primul rand vreau sa ma opresc un moment pentru a spune ca buildup-ul acestui meci a fost awesome. Chiar daca meciul nu s-a ridicat la nivelul asteptariilor, macar am ramas cu un buildup foarte, foarte bun pentru acesta.

Problema cea mai mare a acestui meci este de departe timpul. Au existat mai multe momente bune aici, care din nefericire au fost pierdute intre multe segmente de control destul de plictisitoare. Batista era la aceea ora mult, mult prea "green" pentru a lucra un main-event de peste 20 de minute. A avut noroc ca a avut un wrestler ca Triple H in ring cu el care a stiut ce sa faca pentru a face actiunea interesanta pe alocuri.

Ultimele minute au salvat acest meci, deoarece imediat dupa ce HHH a inceput sa sangereze, bout-ul a devenit awesome, cu Batista facand tot ce poate pentru a-i deschide mai mult rana lui Hunter. Oricum, intr-un final pot spune ca a fost un main-event satisfacator, pentru un Wrestlemania foarte bun.

Rating: ***

Pareri finale: La fel cum am spus si la inceput, chiar cred ca acest Wrestlemania nu primeste destule laude. Primele 4 meciuri ale acestui show au fost toate de la bune in sus, unul dintre ele fiind chiar un classic. Apoi am mai avut si main-eventul care a fost ok si un meci pentru titlul WWE, care chiar daca a fost slab, ne-a oferit un moment destul de important, cu Cena castigandu-si primul titlu major din cariera. Toate ca toate, as spune ca e unul dintre cele mai bune Wrestlemania-uri din deceniul trecut, dupa 17,19 si 24. 

Rating: 8.5/10

Playa Opinion: Top 20 Wrestlemania matches Part.4

4. Undertaker vs Shawn Michaels (Streak vs Career ; Wrestlemania XXVI)


“This has been my life for over 25 years, you think I would risk everything if I didn’t know I could beat you” Shawn Michaels

Probabil cel mai anticipat meci din istorie, cel putin asa a fost pentru mine. Stiam ca Shawn va pierde acest meci, deoarece cu luni inainte se specula ca se va retrage dupa Wrestlemania 26, insa vroiam din tot sufletul ca HBK sa paraseaca WWE-ul cu un BOOM. Chimia din ring dintre Undertaker si Shawn Michaels e legendara si putini credeau ca cei doi puteau sa aiba un meci mai bun ca cel din anul anterior. Ei bine au reusit. Build-upul si video package-ul acestui meci sunt cele mai bune din istorie dupa parerea mea, simt ca mi se face pielea de gaina ori de cate ori ma uit la promo-urile de dinaintea acestui bout. Meciul lor de la Wrestlemania 25 a fost plin de adrenalina si extreme de rapid pentru un meci al lui Undertaker, insa meciul de la Wrestlemania 26 a aratat ca wrestlingul poate fi considerat o arta. Tin minte ce a zis Meltzer la primul show de dupa acest PPV, “A fost ultimul meci al lui Shawn Michaels, insa la finalul zilei, Undertaker a “furat” show-ul aici”. Cred ca e de departe ceea mai buna performanta a “Fenomenului” din cariera acestuia. La finalul zilei meciul de la Wrestlemania 25 a fost mai bun, nu cu mult, dar a fost, insa meciul acesta a avut atata emotie si atata importanta incat nu puteam sa il pun mai prejos.

Povestea acestui meci incepe chiar de la entrance theme-uri, atunci cand vezi ca HBK nu coboara din cer, ci vine cu o fata concentrata catre ring, realizezi ca e cel mai important meci din cariera lui. Ritmul din startul meciului e extreme de rapid si ne arata cat de importanta e victoria pentru ambii wrestleri. Singura diferenta dintre meciul din anul anterior si asta e accidentarea de la picior a lui Undertaker, accidentare pe care a “vandut-o” perfect pe toata durata meciului. Mi-o placut foarte mult cum dupa fiecare data cand Shawn ii ataca piciorul, Taker incerca sa incheie meciul cu una dintre manevrele sale de final, asta arata cat de mult acesta vroia sa termine aceeasta cat mai rapid, pentru a nu isi nenoroci piciorul. Amintirile din trecut oferite de acest meci au fost fantastice. HBK a folosit Ankle Lock-ul, Figure Four-ul, Crossface-ul, toate fiind manevre de final ale celor mai mari rivali ai lui Shawn de la Wrestlemania. Moonsault-ul prin masa a fost cel mai misto spot al acestui meci. Nu stiu daca a vrut sau nu, insa Michaels a aterizat fix pe genunchiul lui Taker, accidentandu-l si mai mult pe acesta. Un alt moment super e kickout-ul lui Undertaker dupa acel ultimo Sweet Chin Music. Insa sunt socat, aceeasta parte a meciului ramane incredibila. Finalul mi-a adus aminte de HBK/Flair, Undertaker zicandu-I lui Shawn sa stea jos, deaorece nu mai are nimic de demonstrate, insa ca un ultim act, HBK ii da o palma peste fata lui Taker, acest lucru aducand Tombstone-ul final care ii incheie cariera lui Mr. Wrestlemania.

Faptul ca Shawn s-a tinut de cuvant si nu a mai luptat un singur meci dupa acesta, face acest meci si mai special. Tot ce mi-o pasat la finalul zilei e ca ultimul meci a luI Shawn Michaels a fost fantastic. Multumesc Shawn Michaels fiindca ai fost favoritul meu si inca esti din 1997 si pana acum si probabil ca nu as scrie acum acest review daca nu ai fi tu. Strangerea de mana de dupa meci e una memorabila, iar fanii scandand in spate “Thank You Shawn”, e unul dintre acele momente pe care ca si fan al wrestlingului nu le poti uita.

*****

3. Bret Hart vs Owen Hart (Brother vs Brother ; Wrestlemania X)


“Im the best there is, im the best there was and tonight you will find out im the best there ever will be brother” Owen Hart

Ce e atat de special la acest meci? Faptul ca probabil fiecare dintre noi care avem un frate/sora ne regasim in acesta. Fratele mai mic dorind sa arate ca este mai bun decat fratele sau mai mare. Normal ca povestea acestui meci e putin diferita, insa storyline-ul ramane perfect. Doi frati intalnindu-se pe cea mai mare scena a wrestlingului sa arate care este mai bun la un lucru, doar la un singur lucru, WRESTLING. Dupa parerea mea acesta ramane cel mai perfect meci pe care l-a creat WWE-ul. In acest meci ii avem pe Owen Hart care e in rolul fratelui mai mic si arrogant, iar in celalalt colt e Bret Hart, fratele mai mare care ezita la inceput, insa la finalul zilei nu vrea sa ii ofere pic de satisfactie fratelui sau.

Acest meci incepe cu un wrestling classic, Owen Hart sarbatorind dupa fiecare manevra reusita de zici ca a castigat Campionatul Mondial de fotbal. Primele 5 minute ale meciului iti dau senzatia ca cei 2 frati sunt egali din toate punctele de vedere.Mi-a placut cum fiecare avea o contra pentru manevrele celuilalt. O parte preferata a mea din acest start e cum Bret ii contra manevrele fratelui sau, incercand de fiecare data sa nu il loveasca. Urmeaza o manevra interesanta in afara ringului, cand dive-ul lui Owen il face pe Bret sa se loveasca puternic cu spatele de coltul ringului. Ceea mai importanta parte a acestui meci vine oricum, atunci cand Bret uita de genunchiul sau accidentat sis are peste coarda superioara aterizand rau peste Owen in afara ringului. Apoi dupa ce isi revine, ca un rechin care a simtit in apa mirosul de sange uman, Owen ii ataca fara mila genunchiul fratelui sau, Bret “vanzand” accidentarea la perfectie. In momentele acestea Bret realizeaza ca nu poate castiga folosind manevre tehnice, asa ca recurge la manevrele sale power-house. Un spot misto vine atunci cand  Bret il avea pe Owen intr-un sleeper, in cel din urma isi loveste fratele cu un low blow, intorcand manevra intr-un Sharshooter. Fanii au innebunit pur si simplu in acest moment. Cu greu Bret intoarce manevra, numai pentru ca Owen s ail intoarca intr-un roll-up, castigand meciul astfel. Publicul e socat, Bret e socat, iar in cele din urma probabil Owen Hart e cel mai socat.

Ceea mai mare surpriza din istoria Wrestlemania. Fiind un frate mai mare si eu, am tinut aici cu Bret, insa lasand asta la o parte, pot zice ca acest meci a fost perfect. Ritmul, psihologia, modul in care a fost transupsa povestea in ring, emotia, totul pe scurt fac din acest meci unul dintre cele mai bune din istorie. Chiar daca nu l-am mai prins ca pe Chris Benoit sau Eddie Guerrero, tot imi pare rau de decesul lui Owen Hart, deoarece chiar mi-as fi dorit foarte mult sa il mai vad cativa ani in ring, fiindca Owen o avut potentialul de a-l intrece pe Bret Hart.

*****

2. World Heavyweight Championship - Triple H(c) vs Shawn Michaels vs Chris Benoit (Wrestlemania XX)

"For 18 years I fought to be the best" Chris Benoit

Acest meci e un classic, de departe cel mai bun Triple Threat din istoria wrestlingului. Chiar si eu cel mai mare fan Shawn Michaels, n-am putut decat sa tin cu Chris Benoit aici. Benoit a fost un wrestler care in fiecare meci al sau a dat totul pentru a avea cel mai bun meci al serii, un wrestler caruia nu i-a pasat ori de cate ori cei din echipa creative incercau s ail ingroape, el doar iesea acolo seara de seara si facea un meci excellent. Acest om a asteptat 18 ani pentru acest meci, pentru aceeasta sansa venita la Wrestlemania 20. Acest meci nu putea fi mai mare, Main-Eventul Wrestlemania 20, in ceea mai faimoasa arena a lumii, pentru Titlul Mondial la categoria grea a WWE-ului.

Meciul incepe cu Benoit si HBK, incercand s ail atace pe HHH, o miscare logica tinand cont de faptul ca Shawn si Trips erau rivali aici, iar Chris vroia sa ia titlul. HHH e scos din ring, iar actiunea acum se desfasoara intre Shawn Michaels si Chris Benoit, Trips asteptand linistit in afara ringului pentru ocazia perfecta de a reintra in meci, care vine atunci cand il pune la pamant pe HBK cu un clothesline, preluand astfel controlul meciului. Mi-a placut cum Shawn si Hunter nu l-au luat pe Benoit in seriios in startul meciului, realizand abia dupa ceva timp ce pericol poate fi acesta, incercand apoi sa il scoata din meci, trecandu-l prin aceea masa, ca sa isi dispute apoi probleme numai ei doi. Aici a fost momentul meu preferat al meciului. Modul in care l-au facut sa par ape Chris Benoit invincibil aici, deoarece oricat l-ar fi distrus HHH si Shawn, acesta revenea in meci. Drama si emotia acestui meci au fost incredibile, mai ales in ultimele momente. Publicul era in spatele lui Benoit, insa arena a tacut pur si simplu atunci cand HHH pregatea pedigree-ul, numai pentru ca Chris s ail intoarca intr-un crossface, oblingadu-l pe Trips sa cedeze. Arena era in picioare deja, tipand, unii chiar au plans, se vede daca va uitat la show in format Blu-Ray. Totul a fost mai mult decat perfect aici, iar finalul a fost cel mai frumos din istoria unui Wrestlemania.

Acesta a fost cel mai bun Main-Event din istoria Wrestlemania. Chiar daca multi zic ca Triple H nu pune pe nimeni over, el si Shawn aici l-au facut pe Benoit sa arate fantasic. Momentele de final, cand Eddie si Chris sarbatoresc cu cele mai importante titluri din lume e un moment memorabil si extreme de trist, cand ne gandim ca niciunul dintre cei doi nu va mai trai prea mult. Ambii s-au dus mult prea repede, asta e sigur. Pot intelege de ce WWE-ul nu vrea sa vorbeasca despre Chris Benoit, insa mi se pare o rusine pentru ei faptul ca nu vor sa vorbeasca despre acest meci. Trebuie sa recunosc, asta e unul dintre putinele momente care m-au facut sa vreau sa fiu un superstar al WWE-ului. Sa castigi titlul mondial, in main-eventul unui Wrestlemania, in Madison Square Garden, nimic nu poate fi mai perfect, nimic. La final vreau sa zic ceva ce  am auzit acum cativa ani, prin 2008 mai exact. “Victoria lui Chris Benoit de la Wrestlemania 20 a fost atat de speciala, deoarece nu a fost doar victoria lui, ci si victoria faniilor WWE de pretutindeni. Toata lumea o tinut cu Chris Benoit in acest meci, iar victoria sa e victoria tuturor si va fi amintita intotdeauna de fanii adevarati, chiar daca WWE-ul se comporta ca si cum acest meci nu ar fi avut loc vreodata”.

*****

1. Bret Hart vs Steve Austin (Submission Match ; Wrestlemania XIII)

"Stone Cold will refuse to submit to the Hitman and that's the bottom line!" Jerry Lawler

Dap, nu cred ca e vreo surpriza aici, deoarece de multi acesta este considerat cel mai bun meci din istoria wrestlingului. In afara de Hogan/Andre nu ma pot gandi la un meci care a schimbat lumea wrestlingului mai mult decat acesta. La momentul acestui meci, Bret era deja in discutii aprinse cu compania, deoarece odata cu aparitia DX-ului, iar cu Austin devenind tot mai mult cel mai iubit om de public, Hart isi cam pierdea din imaginea care l-a facut atat de respectat. Acest meci s-a nascut odata ce, Bret l-a provocat pe Austin, care era un heel important al companiei in acel moment la un meci la Wrestlemania ca sa se vada care ii mai bun. Nimic special, aici. Inaintea acestui meci, cei doi or mai avut un meci foarte bun din punct de vedere tehnic la Survivour Series, acolo unde Bret Hart a obtinut cu greu victoria. Faptul ca Arbitrul Special al acestui meci a fost Ken Shamrock a fost foarte bine gandit, deoarece e bine sa ai un luptator de MMA implicat intr-un meci unde poti castiga numai daca iti faci adversarul sa cedeze.

Intrariile in meci au fost super, mai ales cea a lui Bret care a venit catre ring cu un look de “all business”, lasand la o parte prostelile de la alte meciuri. Mi-a placut foarte mult cat de diferit o fost acest meci de cel de la Survivour Series, s-a vazut cat de mult a progresat Stone Cold de atunci. In toamna, s-au luptat ca sa vada cine e mai bun, insa la Wrestlemania, s-au intalnit in ring numai pentru a se bate, nimic mai mult. Meciul incepe cu o bataie in toata regula, dusa si prin public. Bret preia controlul si il aduce pe Austin inapoi in ring, unde incepe sa lucreze la genunchiul acestuia, pregatind sharpshooter-ul. Btw, mi-a placut spot-ul cu scariile de otel, cand Hart s-a lovit cu toata mana de ele cu atata forta. Genunchiul lui Austin e deja destul de lovit, de aceea la un moment dat loveste un Stunner la disperare ca sa incerce sa mai schimbe ceva. Un spot foarte misto e figure four-ul aplicat de Bret, folosindu-se de coltul ringului. In continuare, Bret scoate un scaun, insa Austin revine si il executa pe Hart cu un suplex perfect, urmat de o lovitura brutala cu scaunul de otel. Publicul a innebunit deja, aici. Austin il pune pe Hart intr-un sharpshooter, iar aici acel double turn din acest meci de face vizibil, cand Bret ii baga degetele in ochi lui Stone ca sa iasa din propria manevra de submission. La final, avem una dintre cele mai memorabile imagini din istoria wrestlingului. Un Stone Cold insangerat, prins intr-un Sharpshooter un mijlocul ringului, neavand unde sa mai mearga, neavand defapt nici forta sa se mai miste. Publicul e inarmurit deja. Mi-a placut cum Steve in loc sa se dea batut, i-a aratat cele doua degete lui Ken, atunci cand acesta l-a intrebat daca se da batut. Intr-un final, Stone Cold lesina, fiind lasat in propria balta de sange, iar Shamrock ii ofera victoria lui Bret. Austin la final statea acolo lesinat in propriul sange, nestiind ca schimbase cursul istoriei wrestlingului cu adevarat. Acest meci daduse startul perioadei cunsocute ca Attitude Era. Hart si-a stability heel turn-ul, dupa ce l-a mai lovit pe Austin dupa meci, parasind arena in huiduielile publicului.

Exista meciuri excelente, exista meciuri importante, exista meciuri emotionante,exista meciuri care schimba o cariera, apoi intr-un final exsita, Bret/Austin. Acest meci a dat nastere gimmick-ului antihero, dupa parerea mea si a incheiat zilele gimmick-urilor old school face/heel. Acest meci e mai mult decat un meci fantastic. E cel mai fantastic, important si memorabil meci din istoria wrestlingului.

*****+

Playa Opinion: Top 20 Wrestlemania matches Part.3

9. WWE Championship - The Rock (c) vs Steve Austin (Wrestlemania XVII)

“I need to beat you Rock. I need it more then anything you could ever imagine. There can be only ONE…World Wrestling Federation Champion, and it will be Rock…Stone Cold Steve Austin…with all DUE RESPECT" Steve Austin

Un meci de un calibru urias, un meci in care cele mai mari staruri ale Attitude Era s-au infruntat in fata a 70.000 de fani. Build up-ul acestui meci a fost fantastic, iar video package-ul acestuia printre cele mai bune dn toate timpurile. Reactia primita de Austin in acest meci a fost fantastica. Meciul incepe fara niciun staredown, doar cu o bataie in toata regula, cu pumni aruncati intruna. In afara ringului Rock il loveste pe Austin cu fata in masa comentatorilor, numai pentru ca Steve sa il puna dupa la pamant cu un clothesline fantastic.  Dupa asta Austin incearca sa il sufoce pe Dwayne cu coarda ringului, aici se vede cat de mult Stone Cold vroia sa castige acest meci. Publicul a innebunit complet cand Rock a inceput sa sangereze. Unul dintre lucrurile fantastice ale acestui meci este ritmul, cei doi nu s-or oprit nici o secunda sa isi traga sufletul pentru 30 de minute. Momentele cheie ale meciului care ne-or adus aminte de lucruri din trecut au fost super. Un Stone Cold insangerat in Sharpshooter, aducandu-ne aminte de Austin/Bret de la WM13, apoi Austin executand acel Million Dolar Dream pe Rock, numai ca acesta sa iasa din pin in stil ‘Bret Hart”, la 2. Superb a fost si storytelling-ul acestui meci, cu Stone Cold dorindu-si atat de mult victoria, apoi cu The Rock executand un Stunner disperat pentru o numaratoare pana la 2. Vince McMahon vine apoi langa ring, fiind primit cu huiduieli de toti oamenii din arena. The Rock executa apoi un People’s Elbow pe Austin, numai ca Vince s ail traga pe Dwayne de pe Stone Cold la 2 si jumatate. Vince McMahon il ajuta pe Stone Cold Steve Austin, ce naiba se intampla? Steve il prinde pe The Rock cu un Rock Bottom, imediat dupa insa pentru o numaratoare doar pana la 2. Austin il loveste apoi pe Rock cu un scaun aruncat in ring de Vince, insa Dwayne tot iese din numaratoare, refuza sa moara pur si simplu. Finalul vine dupa ce Stone Cold innebuneste dupa toate iesirile lui Rock si il distruge pe acesta cu o multime de lovituri de scaun, numarandu-l pe acesta pana la 3 intr-un final.

Publicul pur si simplu a inebunit la final, nici nu le-o mai pasat de heel turn-ul lui Austin. Acum pe bune, de ce l-ai face heel pe Stone Cold fix in Texas, e ca si cum l-ai face pe Punk heel in Chicago. Oricum, acest meci e pur si simplu fantastic, printre cele mai bune din toate timpurile. Meciul a fost grozav, storytelling-ul a fos grozav, practic totul a fost grozav. Singura mea problem e ceea cu finalul, din prea multe chestii a iesit Dwayne, meciul trebuia sa se termine dupa ultimul Stunner, dupa parerea mea.  O fost peste meciul lor de la Wrestlemania 19, asta e sigur.

                                            **** 3/4

8. Randy Savage vs Ultimate Warrior (Retirement Match ; Wrestlemania VII)

"Years from now you can tell everybody that you got beat by the best there ever was the Macho King Randy Savage Ohhhhhh yeahhhhhh" Randy Savage

Dupa parerea mea asta e adevaratul main-event de la Wrestlemania 7. Publicul a fost super in startul meciului, scandand pentru ambii wrestleri incontinuu. Parerea mea e ca acesti meci e aproape perfect, daca eliminam cateva defecte subtile. Meciul incepe cu Savage prinzandu-l pe Warrior in mai multe hold-uri numai ca acesta sa iasa din fiecare. Warrior prea apoi controlul pentru startul meciului, numai pentru ca Savage sa egaleze lucrurile, folosindu-si viteza superioara. Randy a fost foarte “vicious” in acest meci, aratand ca nepretuita sa cariera este in joc. Warrior continua sa incerce sa domine meciul cu forta sa, insa Savage reuseste din nou sa preia avantajul folosindu-si viteza. Planul de lupta  a lui Macho Man a fost sa ii dsitruga gatul lui Warrior, un plan excellent zic eu. Sherri intervine din nou in meci, insa Warrior fuge dupa ea de data asta, numai ca sa fie prins intr-un roll-up cand revine in ring, pentru o numaratoare pana la 2. Apoi vine un moment cheie, cand Randy Savage executa 5 elbow drop-uri de pe coarda superioara consecutive, numai pentru ca Warrior sa iasa din fiecare. Publicul e in delir pur si simplu. Warrior apoi reuseste sa isi execute asa zisele “5 Moves of Doom” si un Splash numai pentru ca Savage sa iasa si el la 2. Warrior se uita apoi catre cer si vorbeste singur, intrebandu-se ce trebuie sa faca. Savage profita de timpul pe care adversarul sau il ia si il trimite in afara ringului, urcandu-se apoi pe coarda superioara si executand un nou elbow drop, insa nimereste in gardul de protectie de aceeasta data. Warrior il aduce apoi pe Randy inapoi in ring, pentru a executa  2 clotheslinuri si 3 shoulderblock-uri pe acesta pentru numaratoarea pana la 3.

Asta e un meci incredibil si un specatcol fantastic, ultima batalie dintre bine si rau, dintre forta si viteza. Momentul cel mai misto a venit dupa meci, cand randy Savage a puso pe Sherri pe umerii sai pentru ultima oara, numai pentru ca dupa sa tina el corzile deschise pentru ea, nu viceversa. Ce moment frumos. Puteti spune orice vreti despre Ultimate Warrior, insa cand trebuia sa faca un meci de ****+, o facea.'

                                                              

**** 3/4

7. Intercontinental Championship - Randy Savage(c) vs Ricky Steamboat (Wrestlemania III)

"I am the lord and master of the ring, and you’re going to find that out, one athlete to another, right now! You can’t be with me, NO! History BECKONS THE MACHO MAN, YEAH!” Randy Savage

Nu te poti numi un fan al wrestlingului daca nu ai vazut acest meci, pe bune acum e printre cele mai faimoase din istoria wrestlingului profesionist. Acest meci e definitia perfecta a unui “show stealer”..Multe superstaruri au spus ca acest meci le-a inspirat sa vina wrestleri profesioisti. Meciul incepe intr-un ritm rapid, cu Steamboat executand mai multe armdrag-uri, apoi un choke pentru ca publicul sa innebuneasca. Randy merge apoi in afara ringului, numai pentru ca Ricky s ail urmareasca sis ail trimita inapoi in ring, acolo unde acuma Macho Man preia controlul. Savage apoi incepe sa lucreze la gatul lui Steamboat, facandu-l pe Gorilla Moonson sa se intrebe de ce acesta nu a facut asta de la inceput. Comback-urile lui Steamboat au fost gandite perfect pe toata durata meciului. Ricky prea apoi controlul din nou cu arm drag-urile sale caracteristice. Aici e momentul cand meciul devine super, cu nearfallurile consecutive si cu ritmul nebun de rapid al meciului. Savage apoi executa un double axe handle in afara ringului si ar fi castigat meciul acolo printr-un  count-out, insa il aduce pe Steamboat inapoi in ring. Inapoi in ring, Steamboat pur si simplu nu vrea sa stea jos. Meciul devine din nou interesant cand Ricky preia conducerea, mai ales spot-ul cu roll-upurile inversate au fost super. Niciunul dintre cei dou luptatori nu vroia sa piarda. Savage reuseste apoi sa execute un elbow drop de pe coarda superioara, insa cu cateva momente inainte arbitrul a fost facut KO, deci nu era cineva in ring care sa numere. Aici Savage devine disperat deja si merge in afara ringului, ca sa sune chiar el clopotelul, insa Steele(managerul lui Steamboat) il opreste si il trimite pe Randy inapoi in ring, acolo unde Ricky il prinde pe acesta intr-un mic package, pentru numaratoarea pana la 3.

Wow, cred ca aastea or fost cele mai rapide 15 minute din istoria WWF/E-ului. Acesta a fost un meci foarte ciudat pentru anul 1987, ceva ce WWF-ul nu mai produsese inainte. E un motiv foarte intemeiat pentru care acest meci e atat de apreciat, e pentru ca practice a avut totul. Nu e un meci de 5 stele pentru mine sincer, insa nu greseste nimeni daca ii ofera toate stelutele. Oricum fara doar si poate cel mai bun meci din cariera amandurora.

**** 3/4

6. Intercontinental Championship - Razor Ramon(c) vs Shawn Michaels (Ladder match ; Wrestlemania X)

"Ladies and Gentlemen you are about to witness for the first time ever at a Wrestlemania a ladder match" Vince McMahon

Mergem de la unul dintre cele mai bune meciuri pentru titlul Intercontinental din istorie, la meciul meu preferat pentru titlul intercontinental din istorie si meciul meu #1 Ladder din istorie. Acest meci e legendar, un classic. Acest meci a influentat o generatie de wrestleri si a schimbat WWE-ul pentru totdeauna.

Meciul incepe cu un stil de chain wrestling classic, numai pentru ca Razor Ramon sa il distruga apoi pe HBK in afara ringului. Shawn preia conducerea, dup ace bodyguard-ul sau Diesel il executa pe Ramon cu cun clothesline, fiind trimis in backstage dupa asta, HBK il loveste pe Razor apoi cu scara in coaste, tactica fiind sa il faca pe acesta sa nu se mai urce pe scara. HBK il loveste apoi pe adversarul sau de 2 ori cu scara peste spate, incercand apoi sa se urce pe ea, de sus executand acel splash legendar pe Ramon. HBK incearca apoi sa ia titlul, insa Razor scutura scara si Shawn pica cu gatul in coarda ringului. Actiunea continua, Razor preia din nou controlul, dup ace il loveste in repetate randuri pe Shawn cu scara peste gat. Apoi Michaels e executat cu un suplex de catre adversarul sau de pe scara. Razor incerca sa ia apoi titlul, insa HBK doboara scara cu un dropkick. Meciul continua, insa la final Ramon e executat cu un Sweet Chin Music si un Piledriver. Shawn plaseaza apoi scara deasupra lui Razor, numai pentru ca acesta sa o doboare, incalcindu-l astfel pe HBK in corziile ringului, facandu-l pe acesta sa se uite neputincios la adversarul sau atuncia cand acesta urca pe scara, luand titlul si castigand astfel meciul.

Un meci incredibil, toata lumea va vorbi despre el pentru totdeauna cred. Stiu ca multi zic ca Ladder Match-ul dintre Benoit/Jericho e cel mai bun din istorie, insa importanta si atmosfera il fac pe acesta mai bun. Asta e meciul care l-a definitivat pe Shawn Michaels. Ma enervreaza ca unii nu ii recunosc meritele luI Razor Ramon din acest meci. Sunt de accord ca e meciul lui HBK, insa Ramon a fost si el fantastic pe toata durata acestuia. INtr-un final pot zice ca nu cred ca vreun meci Ladder se va compara vreodata cu asta.

*****

5. Shawn Michaels vs Undertaker (Wrestlemania XXV)

"You may be 16-0 at Wrestlemania but I am Mr Wrestlemania" Shawn Michaels

Niste simple cuvinte nu pot explica atmosfera acestui meci. Asta trebuia sa fie main-eventul Wrestlemania 25 si e unul dintre singurele 3 meciuri din istorie care m-au facut sa sar ca dipseratu pe pat uitandu-ma la el la 4/5 dimineata, nu mai tin minte ora exact. Cand i-am zis unui prieten ca nu consider acest meci cel mai bun din istorie, mi-a dat 1000 de motive cu care m-a cotnrazis.

Pentru toata durata meciului, publicul a fost impartit, in sustinatorii lui Taker si sustinatorii lui Shawn. Meciul incepe cu un ritm rapid, HBK ferindu-se de pumnii lui Undertaker, lovindu-l pe acesta cu niste chop-uri repetate. Strategie perfecta. Taker incearca sa preia controlul, insa HBK intoarce meciul dupa un clothesline, facand apoi semnul DX. Shawn se preface apoi ca e lovit la genunchi, numai pentru a-l prinde pe Taker cu un Lou Thesz Press. Ce strategie incredibila, Shawn Michaels a facut tot ce a stiut pentru a castiga acest meci. HBK il prinde apoi pe Taker intr-un figure four leglock, apoi il loveste pe acesta cu un dropkick in genunchi, lucrand acum la acel membru al corpului “fenomenului”. Taker lupta inapoi, executandu-si manevrele caracteristice, insa cand incerca un Chokeslam, HBK il intaorce intr-un Crossface, insa Taker isi foloseste forta si il contreaza intr-un Side Slam. Taker incearca din nou un Chokeslam, insa HBK il contreaza din nou, cu un Sweet Chin Music de data asta, insa Undertaker se fereste numai pentru a fi prins intr-un Figure 4 din nou. Actiunea se muta in afara ringului dupa, acolo unde Shawn incearca acel Moonsault. Taker incearca apoi aceea saritura a sa peste corzi, insa aterizeaza foarte rau pe gat, un moment foarte ingrozitor, aterizarea a parut groaznica. HBK merge in ring, iar Taker vine si el la 9 si jumatate. Shawn incearca apoi un SCM, insa Undertaker il prinde si il executa cu un chokeslam pentru o numaratoare pana la 2. Actiunea continua, cu HBK iesind dintr-un Tombstone. Unul dintre cele mai misto kick-outuri all-time fara doar si poate. Taker incearca inca un Tombstone, insa HBK iese de data asta si uil loveste pe “Fenomen” cu un DDT, apoi il loveste pe Taker cu un SCM, numai pentru ca acesta sa iasa din nou. Jim Ross innebuneste la masa comentatorilor, pur si simplu. Ambii wrestleri se ridica cu greu in picioare, aratand ca acest meci e un adevarat razboi. Cei doi isi impart acum cu greu chop-uri si pumni. Shawn reuseste sa il pun ape Undertaker la pamant si merge pe corzi pentru un moonsault, insa Taker il prinde si il numara dupa un Tombstone.

Ce meci, ce meci, legendary, nu voi uita vreun minut, niciodata. 2 Icoane ale wrestlingului in ring, dand ce au mai bun. Chimia dintre cei doi e legendara, ceva ce nu vom mai vedea vreodata. O zic acum, atata adrenalina n-am simtit in viata mea. Totul a fost pur si simplu magnific.

*****

Wrestlemania 29 Review

The Shield vs Randy Orton, Sheamus and Big Show

Asta e probabil cel mai slab meci al celor din Shield de cand sunt in WWE, insa chiar si asa a fost foarte bun. Sunt multe chestii care mi-au placut in startul acestui meci, primul ar fi festivalul de chop-uri a lui Big Show, apoi felul in care Ambrose i-a dat replica lui Show cu un chop propriu si normal expresiile faciale de dupa. Un alt spot misto a fost suicide dive-ul lui Rollins, chiar daca din nefericire s-a lovit datorita lui in bariera de protectie. Seth Rollins zici ca moare in fiecare meci al celor din Shield, intr-un mod bun ma refer. Alt spot interesant a fost cand Big Show a oprit acel triple powerbomb cu un spear de toata frumusetea.  La un moment dat devenea aproape clar faptul ca Randy nu va face heel turn aici si Show va ramane la acelasi statut. Primul semn a fost atunci cand Sheamus l-a bagat in meci la primul tag pe Orton in loc de Show, apoi a venit momentul cand Show s-a bagat singur in meci, chiar daca Sheamus vroia sa il bage pe Randy care topaia in coltul sau, totul ca intr-un final cand irlandezul urma s ail bage in meci pe gigant, Orton vine si il loveste haios pe Sheamus peste tepi, pentru a se baga singur in meci. Finalul oricum a fost misto, cu Big Show care nu a vrut sa “sparga” pin-ul fiind nervos pe Orton ca i-o furat tag-ul. ***1/2

Ryback vs Mark Henry

Acest meci a avut potentialul sa fie un meci bun intre doi uriasi, insa intr-un final a fost un meci care m-a facut sa adorm. Inceputul a fost bun si l-am inteles cu ambii wrestleri incercand sa vada care e mai puternic, insa a fost putin cam oribil cand am vazut ca Ryback care a fost prezentat ca un monstru nu putea s ail darame pe Mark Henry la pamant. Meciul asta a fost asa rau deoarece Ryback e fix opusul lui John Cena. In timp ce Cena e cel mai bun la a manca bataie, revenind miraculos pe final si castigand meciul, in timp ce Ryback e cel mai bun la a isi distruge oponentii. De asta as fi fericit sa ii vad pe cei doi intr-un meci la Extreme Rules, daca meciul va avea un booking serios. Oricum, sigur lucru de notat din acest meci e momentul cand Henry a cazut peste Ryback, cand acesta nu l-a putut tine in ShellShock. Nu cred ca meciul putea fi mai rau, insa partea de dupa meci a fost misto. *1/2

Team Hell No vs Dolph Ziggler and Big E. Lanston w/AJ Lee

Sunt singurul care gaseste amuzante momentele cand Daniel Bryan vine spre ring, strigand “No”, chiar daca fanii striga “Yes”?Revenind, mi-a placut startul, care o adus aminte la meciul Sheamus/Bryan de anul trecut, cu Ziggler jucand rolul lui Bryan, tucand-o pe AJ intainte de meci numai pentru a se intoarce si a se intalni cu piciorul lui Bryan. Damn, ala chiar e “the kiss of death”, cum l-a numit si Lawler. Defapt cam toata portiunea de inceput cu Bryan si Ziggler a fost super buna, insa a durat doar un minut si un sfert, cred. Trebuie sa zic ca Langston nu a fost groaznic, aici, aratandu-si forta in fata lui Kane atunci cand l-a lovit pe acesta cu 3 backbreak-uri. Ce nu mi-a placut a fost cand Kane a jucat rolul de babyface classic, deoarece chiar nu ii este characteristic si mi s-o parut foarte ciudat. Apoi a fost Fameasser-ul botchuit a lui Ziggler si nu in ultimul rand timpul (6 minute), daca I se mai ofereau inca vreo 5, puteam poate acorda un ***1/2 la acest meci, asta dau numai un **3/4. A fost un meci acceptabil pentru timpul primit.

Chris Jericho vs Fandango

'

Entrance-ul lui Fandango din acest meci a fost pur si simplu awesome. Dansatorul nostrum danseaza imediat ce clopotelul suna, insa Jericho lasa rahaturile astea la o parte si il incarca pe Fandi cu o armata de pumni. Cel mai bun spot din acest meci e de departe cel in care Jericho incearca un springboard dropkick numai pentru ca Fandango s ail loveasca cu piciorul in fata din saritura. Asta a fost prima manevra ofensiva dintr-un meci al carierei lui Fandango in WWE si a aratat super. I-au cam distrus finisher-ul atunci cand Jericho a iesit din acel top rope legdrop, dar in fine, e normal ca un veteran sa iasa din finisher-uri. Finalul a fost botchuit, cu Jericho ratand acel Lionsault dar nu il poti invinovati pe Y2J aici, deaorece Fandango era mult prea aproape de corzi. Finalul totusi mi-a placut cu dasatoroul prinzandu-l pe Jericho intr-un pachet cand acesta a incercat sa aplice “zidurile”. Cred ca multi au o problema cu acest meci cum am avut si eu prima oara, deoarece Fandango nu prea a aratat deloc ofensiva tot meciul, insa cred ca trebuie sa va reamintesc ca Jericho e un fost multiplu campion mondial, deci scenariul meciului e plauzibil. Finalul cu Fandango profitand de o neatentie a lui Jericho a fost perfect. **3/4


Alberto Del Rio vs Jack Swagger- World Heavyweight Championship Match

Intr-un final a iesit un meci bun pentru titlul mondial, chiar daca mi s-a parut slabut cand l-am vazut live, datoria ritmului scazut probabil. Mi-a placut mult psihologia lui Swagger din acest meci, modul in care tot i-o lucrat piciorul lui Del Rio si mai ales acel spear catre glezna. Aa da si mi-au mai placut toate contrele si iesirile din submissionuri. Cred ca meciul ar fi fost mai reusit daca si Del Rio ar fi lucrat mai mult la bratul lui Swagger, adica cred ca campionul mondial nu l-o lovit mai deloc in mana pe adversarul sau inainte de a aplica armbarul. Alt lucru care nu mi-a placut a fost finalul. A fost aiurea, cu Swagger venind inapoi in ring dupa ce il aruncase pe Del Rio in baricada, numai pentru a fi prins in armbar si sa cedeze. O alta problema pe care o am cu acest meci sunt participanti, deoarece chiar nu ma intereseaza niciunul dintre acesti doi performeri, deoarece ambii sunt boring. Cred ca si publicul a fost de accord cu mine aici, deaorece pe tot parcursul meciului s-au auzit scandari de ‘We Want Ziggler”. In rest meciul a fost bun, nu ma pot plange prea rau. ***

The Undertaker vs CM Punk

Asta a fost un meci super. Incepe bine cu Punk dandu-I niste palme in semn de disrespect lui Undertaker, asta si probabil pentru a il enerva pe Taker incat sa se descalifice sau sa fie numarat in afara ringului. Nu a mers si Undertaker a dominat putin inceputul, pana ce Punk si-a inceput segmentul de domiantie. Paul Heyman si reactiile sale au fost fantastice mai ales dupa ce Punk a iesit din Tombstone. Un alt moment misto a fost cand Heyman a incercat sa se sacrifice pentru straightedge-ul nostrum, pentru ca acesta sa nu incaseze dive-ul lui Undertaker peste corzi. Toata actiunea acestui meci a fost extreme de bine gandita si mi-a placut momentul cand Punk l-a lovit pe Taker cu urna, deoarece mi-o adus aminte de momentul cand Triple H a iesit asa din Last Ride-ul  “fenomenului” la Wrestlemania X-Seven. Au fost si ceva botch-uri in acest meci, insa niciunul n-a reusit sa afecteze calitatea acestuia. Taker/Punk au avut o serie de meciuri mediocre prin 2009, deci cred ca putem spune ca acest meci este meciul pe care toata lumea il astepta dintre cei doi si de care toata lumea stia ca sunt capabili sa il faca. ****1/4

No Holds Barred, Triple H must retire if he loses - Brock Lesnar vs Triple H

Asta e un meci me care ori de cat ori l-am vazut/revazut nu mi-am schimbat opinia despre el, deci nici ratingul. Inceputul a fost misto, cu Brock tarandu-l pe Triple H prin ring si aruncandu-l ca pe o jucarie pe unde apuca, mi-a placut mai ales belly-to-belly-ul care l-a executat Lesnar pe Trips. Partea in care Hunter a revenit in meci a fost ok si ea insa mult sub cea in care Brock a dominat meciul. Am auzit multi oameni care se plangeau de Kimura Lock-ul aplicat de Triple H ca a cam distrus meciul, insa a fost destul de logic, privind atacul lui Hunter cu cateva saptamanii inainte. Ceea ce nu mi-a placut totusi e ca Trips l-a pus pe Brock in aceea manevra de 3 ori consecutiv. Am inteles partial ce vroiau sa faca, insa Lesnar a aratat ca un idiot, fiindca s-a lasat prins cu usurinta de 3 ori intr-o manevra pe care o stapaneste aproape la perfectie. Chiar daca am considerat si inca cred ca Brock trebuia sa castige acest meci, invingatorul nu afecteaza nota acestui bout. Inteleg de ce unora ne le-o placut meciul, deoarece o fost incet si datorita rezultatului, insa eu n-am avut probleme cu el. ***1/2.

WWE Title - The Rock vs John Cena

Pentru cea mai mare parte asta a fost un meci teribil. Primele cateva minute n-au avut nimic de remarcat, doar hold-uri, iar publicul striga “boring” incontinuu. Nu puteam fi mai de accord cu publicul. Apoi au trecut la finisher-uri, urmand ca pentru urmatoarele 15 mintue din meci sa isi intoarca unul altuia manevrele de final, sau sa execute manevra de final a adevrsarului. N-am nimic cu un astfel de ritm de meci atunci cand e executat cum trebuie, insa in uliele 9 minut am avu doar finisher-uri si un DDT pe alocuri.Ce pot sa zic ca mi-o placut au fost amintirile de la meciul de anul trecut. De exemplu, cand Rock a facut acel You Can’t See me, CEna l-a executat cu un AA, asa cum si Rock l-a executat pe Cena anul trecut cu un Rock Bottom dup ace leaderul Cenation-ului a incercat un People’s Elbow. Alt lucru care mi-a placut a fost cand Cena a repetat momentele care i-au adus infrangerea anul trecut, numai ca Dwayne sa pice in plasa lui, atunci cand si-o dat seama ca Cena l-o pacalit. Defapt, cred ca asta ar fi fost finalul perfect, insa au trebuit sa o intoarca ca la Ploiesti, cu Dwayne intorcand AA-ul intr-un Rock Bottom, numai ca finalul sa vina dupa un AA aruncat de nicaieri. Slab meci aici, foarte slab *3/4

Overall: Show-ul a fost bunicel in afara de Main Event si Ryback/Henry. Undercard-ul a avut cateva meciuri solide, iar main-eventurile s-au ridicat la nivelul asteptariilor, depasindu-le poate chiar, in afara de Rock/Cena II, meciul ala a dezamgit. Ce i-a lipsit acestui Wrestlemania au fost acele “Wrestlemania Moments.” A fost un PPV bun, insa un Wrestlemania slab.