Playa Opinion: Top 20 Wrestlemania matches Part.4

4. Undertaker vs Shawn Michaels (Streak vs Career ; Wrestlemania XXVI)


“This has been my life for over 25 years, you think I would risk everything if I didn’t know I could beat you” Shawn Michaels

Probabil cel mai anticipat meci din istorie, cel putin asa a fost pentru mine. Stiam ca Shawn va pierde acest meci, deoarece cu luni inainte se specula ca se va retrage dupa Wrestlemania 26, insa vroiam din tot sufletul ca HBK sa paraseaca WWE-ul cu un BOOM. Chimia din ring dintre Undertaker si Shawn Michaels e legendara si putini credeau ca cei doi puteau sa aiba un meci mai bun ca cel din anul anterior. Ei bine au reusit. Build-upul si video package-ul acestui meci sunt cele mai bune din istorie dupa parerea mea, simt ca mi se face pielea de gaina ori de cate ori ma uit la promo-urile de dinaintea acestui bout. Meciul lor de la Wrestlemania 25 a fost plin de adrenalina si extreme de rapid pentru un meci al lui Undertaker, insa meciul de la Wrestlemania 26 a aratat ca wrestlingul poate fi considerat o arta. Tin minte ce a zis Meltzer la primul show de dupa acest PPV, “A fost ultimul meci al lui Shawn Michaels, insa la finalul zilei, Undertaker a “furat” show-ul aici”. Cred ca e de departe ceea mai buna performanta a “Fenomenului” din cariera acestuia. La finalul zilei meciul de la Wrestlemania 25 a fost mai bun, nu cu mult, dar a fost, insa meciul acesta a avut atata emotie si atata importanta incat nu puteam sa il pun mai prejos.

Povestea acestui meci incepe chiar de la entrance theme-uri, atunci cand vezi ca HBK nu coboara din cer, ci vine cu o fata concentrata catre ring, realizezi ca e cel mai important meci din cariera lui. Ritmul din startul meciului e extreme de rapid si ne arata cat de importanta e victoria pentru ambii wrestleri. Singura diferenta dintre meciul din anul anterior si asta e accidentarea de la picior a lui Undertaker, accidentare pe care a “vandut-o” perfect pe toata durata meciului. Mi-o placut foarte mult cum dupa fiecare data cand Shawn ii ataca piciorul, Taker incerca sa incheie meciul cu una dintre manevrele sale de final, asta arata cat de mult acesta vroia sa termine aceeasta cat mai rapid, pentru a nu isi nenoroci piciorul. Amintirile din trecut oferite de acest meci au fost fantastice. HBK a folosit Ankle Lock-ul, Figure Four-ul, Crossface-ul, toate fiind manevre de final ale celor mai mari rivali ai lui Shawn de la Wrestlemania. Moonsault-ul prin masa a fost cel mai misto spot al acestui meci. Nu stiu daca a vrut sau nu, insa Michaels a aterizat fix pe genunchiul lui Taker, accidentandu-l si mai mult pe acesta. Un alt moment super e kickout-ul lui Undertaker dupa acel ultimo Sweet Chin Music. Insa sunt socat, aceeasta parte a meciului ramane incredibila. Finalul mi-a adus aminte de HBK/Flair, Undertaker zicandu-I lui Shawn sa stea jos, deaorece nu mai are nimic de demonstrate, insa ca un ultim act, HBK ii da o palma peste fata lui Taker, acest lucru aducand Tombstone-ul final care ii incheie cariera lui Mr. Wrestlemania.

Faptul ca Shawn s-a tinut de cuvant si nu a mai luptat un singur meci dupa acesta, face acest meci si mai special. Tot ce mi-o pasat la finalul zilei e ca ultimul meci a luI Shawn Michaels a fost fantastic. Multumesc Shawn Michaels fiindca ai fost favoritul meu si inca esti din 1997 si pana acum si probabil ca nu as scrie acum acest review daca nu ai fi tu. Strangerea de mana de dupa meci e una memorabila, iar fanii scandand in spate “Thank You Shawn”, e unul dintre acele momente pe care ca si fan al wrestlingului nu le poti uita.

*****

3. Bret Hart vs Owen Hart (Brother vs Brother ; Wrestlemania X)


“Im the best there is, im the best there was and tonight you will find out im the best there ever will be brother” Owen Hart

Ce e atat de special la acest meci? Faptul ca probabil fiecare dintre noi care avem un frate/sora ne regasim in acesta. Fratele mai mic dorind sa arate ca este mai bun decat fratele sau mai mare. Normal ca povestea acestui meci e putin diferita, insa storyline-ul ramane perfect. Doi frati intalnindu-se pe cea mai mare scena a wrestlingului sa arate care este mai bun la un lucru, doar la un singur lucru, WRESTLING. Dupa parerea mea acesta ramane cel mai perfect meci pe care l-a creat WWE-ul. In acest meci ii avem pe Owen Hart care e in rolul fratelui mai mic si arrogant, iar in celalalt colt e Bret Hart, fratele mai mare care ezita la inceput, insa la finalul zilei nu vrea sa ii ofere pic de satisfactie fratelui sau.

Acest meci incepe cu un wrestling classic, Owen Hart sarbatorind dupa fiecare manevra reusita de zici ca a castigat Campionatul Mondial de fotbal. Primele 5 minute ale meciului iti dau senzatia ca cei 2 frati sunt egali din toate punctele de vedere.Mi-a placut cum fiecare avea o contra pentru manevrele celuilalt. O parte preferata a mea din acest start e cum Bret ii contra manevrele fratelui sau, incercand de fiecare data sa nu il loveasca. Urmeaza o manevra interesanta in afara ringului, cand dive-ul lui Owen il face pe Bret sa se loveasca puternic cu spatele de coltul ringului. Ceea mai importanta parte a acestui meci vine oricum, atunci cand Bret uita de genunchiul sau accidentat sis are peste coarda superioara aterizand rau peste Owen in afara ringului. Apoi dupa ce isi revine, ca un rechin care a simtit in apa mirosul de sange uman, Owen ii ataca fara mila genunchiul fratelui sau, Bret “vanzand” accidentarea la perfectie. In momentele acestea Bret realizeaza ca nu poate castiga folosind manevre tehnice, asa ca recurge la manevrele sale power-house. Un spot misto vine atunci cand  Bret il avea pe Owen intr-un sleeper, in cel din urma isi loveste fratele cu un low blow, intorcand manevra intr-un Sharshooter. Fanii au innebunit pur si simplu in acest moment. Cu greu Bret intoarce manevra, numai pentru ca Owen s ail intoarca intr-un roll-up, castigand meciul astfel. Publicul e socat, Bret e socat, iar in cele din urma probabil Owen Hart e cel mai socat.

Ceea mai mare surpriza din istoria Wrestlemania. Fiind un frate mai mare si eu, am tinut aici cu Bret, insa lasand asta la o parte, pot zice ca acest meci a fost perfect. Ritmul, psihologia, modul in care a fost transupsa povestea in ring, emotia, totul pe scurt fac din acest meci unul dintre cele mai bune din istorie. Chiar daca nu l-am mai prins ca pe Chris Benoit sau Eddie Guerrero, tot imi pare rau de decesul lui Owen Hart, deoarece chiar mi-as fi dorit foarte mult sa il mai vad cativa ani in ring, fiindca Owen o avut potentialul de a-l intrece pe Bret Hart.

*****

2. World Heavyweight Championship - Triple H(c) vs Shawn Michaels vs Chris Benoit (Wrestlemania XX)

"For 18 years I fought to be the best" Chris Benoit

Acest meci e un classic, de departe cel mai bun Triple Threat din istoria wrestlingului. Chiar si eu cel mai mare fan Shawn Michaels, n-am putut decat sa tin cu Chris Benoit aici. Benoit a fost un wrestler care in fiecare meci al sau a dat totul pentru a avea cel mai bun meci al serii, un wrestler caruia nu i-a pasat ori de cate ori cei din echipa creative incercau s ail ingroape, el doar iesea acolo seara de seara si facea un meci excellent. Acest om a asteptat 18 ani pentru acest meci, pentru aceeasta sansa venita la Wrestlemania 20. Acest meci nu putea fi mai mare, Main-Eventul Wrestlemania 20, in ceea mai faimoasa arena a lumii, pentru Titlul Mondial la categoria grea a WWE-ului.

Meciul incepe cu Benoit si HBK, incercand s ail atace pe HHH, o miscare logica tinand cont de faptul ca Shawn si Trips erau rivali aici, iar Chris vroia sa ia titlul. HHH e scos din ring, iar actiunea acum se desfasoara intre Shawn Michaels si Chris Benoit, Trips asteptand linistit in afara ringului pentru ocazia perfecta de a reintra in meci, care vine atunci cand il pune la pamant pe HBK cu un clothesline, preluand astfel controlul meciului. Mi-a placut cum Shawn si Hunter nu l-au luat pe Benoit in seriios in startul meciului, realizand abia dupa ceva timp ce pericol poate fi acesta, incercand apoi sa il scoata din meci, trecandu-l prin aceea masa, ca sa isi dispute apoi probleme numai ei doi. Aici a fost momentul meu preferat al meciului. Modul in care l-au facut sa par ape Chris Benoit invincibil aici, deoarece oricat l-ar fi distrus HHH si Shawn, acesta revenea in meci. Drama si emotia acestui meci au fost incredibile, mai ales in ultimele momente. Publicul era in spatele lui Benoit, insa arena a tacut pur si simplu atunci cand HHH pregatea pedigree-ul, numai pentru ca Chris s ail intoarca intr-un crossface, oblingadu-l pe Trips sa cedeze. Arena era in picioare deja, tipand, unii chiar au plans, se vede daca va uitat la show in format Blu-Ray. Totul a fost mai mult decat perfect aici, iar finalul a fost cel mai frumos din istoria unui Wrestlemania.

Acesta a fost cel mai bun Main-Event din istoria Wrestlemania. Chiar daca multi zic ca Triple H nu pune pe nimeni over, el si Shawn aici l-au facut pe Benoit sa arate fantasic. Momentele de final, cand Eddie si Chris sarbatoresc cu cele mai importante titluri din lume e un moment memorabil si extreme de trist, cand ne gandim ca niciunul dintre cei doi nu va mai trai prea mult. Ambii s-au dus mult prea repede, asta e sigur. Pot intelege de ce WWE-ul nu vrea sa vorbeasca despre Chris Benoit, insa mi se pare o rusine pentru ei faptul ca nu vor sa vorbeasca despre acest meci. Trebuie sa recunosc, asta e unul dintre putinele momente care m-au facut sa vreau sa fiu un superstar al WWE-ului. Sa castigi titlul mondial, in main-eventul unui Wrestlemania, in Madison Square Garden, nimic nu poate fi mai perfect, nimic. La final vreau sa zic ceva ce  am auzit acum cativa ani, prin 2008 mai exact. “Victoria lui Chris Benoit de la Wrestlemania 20 a fost atat de speciala, deoarece nu a fost doar victoria lui, ci si victoria faniilor WWE de pretutindeni. Toata lumea o tinut cu Chris Benoit in acest meci, iar victoria sa e victoria tuturor si va fi amintita intotdeauna de fanii adevarati, chiar daca WWE-ul se comporta ca si cum acest meci nu ar fi avut loc vreodata”.

*****

1. Bret Hart vs Steve Austin (Submission Match ; Wrestlemania XIII)

"Stone Cold will refuse to submit to the Hitman and that's the bottom line!" Jerry Lawler

Dap, nu cred ca e vreo surpriza aici, deoarece de multi acesta este considerat cel mai bun meci din istoria wrestlingului. In afara de Hogan/Andre nu ma pot gandi la un meci care a schimbat lumea wrestlingului mai mult decat acesta. La momentul acestui meci, Bret era deja in discutii aprinse cu compania, deoarece odata cu aparitia DX-ului, iar cu Austin devenind tot mai mult cel mai iubit om de public, Hart isi cam pierdea din imaginea care l-a facut atat de respectat. Acest meci s-a nascut odata ce, Bret l-a provocat pe Austin, care era un heel important al companiei in acel moment la un meci la Wrestlemania ca sa se vada care ii mai bun. Nimic special, aici. Inaintea acestui meci, cei doi or mai avut un meci foarte bun din punct de vedere tehnic la Survivour Series, acolo unde Bret Hart a obtinut cu greu victoria. Faptul ca Arbitrul Special al acestui meci a fost Ken Shamrock a fost foarte bine gandit, deoarece e bine sa ai un luptator de MMA implicat intr-un meci unde poti castiga numai daca iti faci adversarul sa cedeze.

Intrariile in meci au fost super, mai ales cea a lui Bret care a venit catre ring cu un look de “all business”, lasand la o parte prostelile de la alte meciuri. Mi-a placut foarte mult cat de diferit o fost acest meci de cel de la Survivour Series, s-a vazut cat de mult a progresat Stone Cold de atunci. In toamna, s-au luptat ca sa vada cine e mai bun, insa la Wrestlemania, s-au intalnit in ring numai pentru a se bate, nimic mai mult. Meciul incepe cu o bataie in toata regula, dusa si prin public. Bret preia controlul si il aduce pe Austin inapoi in ring, unde incepe sa lucreze la genunchiul acestuia, pregatind sharpshooter-ul. Btw, mi-a placut spot-ul cu scariile de otel, cand Hart s-a lovit cu toata mana de ele cu atata forta. Genunchiul lui Austin e deja destul de lovit, de aceea la un moment dat loveste un Stunner la disperare ca sa incerce sa mai schimbe ceva. Un spot foarte misto e figure four-ul aplicat de Bret, folosindu-se de coltul ringului. In continuare, Bret scoate un scaun, insa Austin revine si il executa pe Hart cu un suplex perfect, urmat de o lovitura brutala cu scaunul de otel. Publicul a innebunit deja, aici. Austin il pune pe Hart intr-un sharpshooter, iar aici acel double turn din acest meci de face vizibil, cand Bret ii baga degetele in ochi lui Stone ca sa iasa din propria manevra de submission. La final, avem una dintre cele mai memorabile imagini din istoria wrestlingului. Un Stone Cold insangerat, prins intr-un Sharpshooter un mijlocul ringului, neavand unde sa mai mearga, neavand defapt nici forta sa se mai miste. Publicul e inarmurit deja. Mi-a placut cum Steve in loc sa se dea batut, i-a aratat cele doua degete lui Ken, atunci cand acesta l-a intrebat daca se da batut. Intr-un final, Stone Cold lesina, fiind lasat in propria balta de sange, iar Shamrock ii ofera victoria lui Bret. Austin la final statea acolo lesinat in propriul sange, nestiind ca schimbase cursul istoriei wrestlingului cu adevarat. Acest meci daduse startul perioadei cunsocute ca Attitude Era. Hart si-a stability heel turn-ul, dupa ce l-a mai lovit pe Austin dupa meci, parasind arena in huiduielile publicului.

Exista meciuri excelente, exista meciuri importante, exista meciuri emotionante,exista meciuri care schimba o cariera, apoi intr-un final exsita, Bret/Austin. Acest meci a dat nastere gimmick-ului antihero, dupa parerea mea si a incheiat zilele gimmick-urilor old school face/heel. Acest meci e mai mult decat un meci fantastic. E cel mai fantastic, important si memorabil meci din istoria wrestlingului.

*****+

Playa Opinion: Top 20 Wrestlemania matches Part.3

9. WWE Championship - The Rock (c) vs Steve Austin (Wrestlemania XVII)

“I need to beat you Rock. I need it more then anything you could ever imagine. There can be only ONE…World Wrestling Federation Champion, and it will be Rock…Stone Cold Steve Austin…with all DUE RESPECT" Steve Austin

Un meci de un calibru urias, un meci in care cele mai mari staruri ale Attitude Era s-au infruntat in fata a 70.000 de fani. Build up-ul acestui meci a fost fantastic, iar video package-ul acestuia printre cele mai bune dn toate timpurile. Reactia primita de Austin in acest meci a fost fantastica. Meciul incepe fara niciun staredown, doar cu o bataie in toata regula, cu pumni aruncati intruna. In afara ringului Rock il loveste pe Austin cu fata in masa comentatorilor, numai pentru ca Steve sa il puna dupa la pamant cu un clothesline fantastic.  Dupa asta Austin incearca sa il sufoce pe Dwayne cu coarda ringului, aici se vede cat de mult Stone Cold vroia sa castige acest meci. Publicul a innebunit complet cand Rock a inceput sa sangereze. Unul dintre lucrurile fantastice ale acestui meci este ritmul, cei doi nu s-or oprit nici o secunda sa isi traga sufletul pentru 30 de minute. Momentele cheie ale meciului care ne-or adus aminte de lucruri din trecut au fost super. Un Stone Cold insangerat in Sharpshooter, aducandu-ne aminte de Austin/Bret de la WM13, apoi Austin executand acel Million Dolar Dream pe Rock, numai ca acesta sa iasa din pin in stil ‘Bret Hart”, la 2. Superb a fost si storytelling-ul acestui meci, cu Stone Cold dorindu-si atat de mult victoria, apoi cu The Rock executand un Stunner disperat pentru o numaratoare pana la 2. Vince McMahon vine apoi langa ring, fiind primit cu huiduieli de toti oamenii din arena. The Rock executa apoi un People’s Elbow pe Austin, numai ca Vince s ail traga pe Dwayne de pe Stone Cold la 2 si jumatate. Vince McMahon il ajuta pe Stone Cold Steve Austin, ce naiba se intampla? Steve il prinde pe The Rock cu un Rock Bottom, imediat dupa insa pentru o numaratoare doar pana la 2. Austin il loveste apoi pe Rock cu un scaun aruncat in ring de Vince, insa Dwayne tot iese din numaratoare, refuza sa moara pur si simplu. Finalul vine dupa ce Stone Cold innebuneste dupa toate iesirile lui Rock si il distruge pe acesta cu o multime de lovituri de scaun, numarandu-l pe acesta pana la 3 intr-un final.

Publicul pur si simplu a inebunit la final, nici nu le-o mai pasat de heel turn-ul lui Austin. Acum pe bune, de ce l-ai face heel pe Stone Cold fix in Texas, e ca si cum l-ai face pe Punk heel in Chicago. Oricum, acest meci e pur si simplu fantastic, printre cele mai bune din toate timpurile. Meciul a fost grozav, storytelling-ul a fos grozav, practic totul a fost grozav. Singura mea problem e ceea cu finalul, din prea multe chestii a iesit Dwayne, meciul trebuia sa se termine dupa ultimul Stunner, dupa parerea mea.  O fost peste meciul lor de la Wrestlemania 19, asta e sigur.

                                            **** 3/4

8. Randy Savage vs Ultimate Warrior (Retirement Match ; Wrestlemania VII)

"Years from now you can tell everybody that you got beat by the best there ever was the Macho King Randy Savage Ohhhhhh yeahhhhhh" Randy Savage

Dupa parerea mea asta e adevaratul main-event de la Wrestlemania 7. Publicul a fost super in startul meciului, scandand pentru ambii wrestleri incontinuu. Parerea mea e ca acesti meci e aproape perfect, daca eliminam cateva defecte subtile. Meciul incepe cu Savage prinzandu-l pe Warrior in mai multe hold-uri numai ca acesta sa iasa din fiecare. Warrior prea apoi controlul pentru startul meciului, numai pentru ca Savage sa egaleze lucrurile, folosindu-si viteza superioara. Randy a fost foarte “vicious” in acest meci, aratand ca nepretuita sa cariera este in joc. Warrior continua sa incerce sa domine meciul cu forta sa, insa Savage reuseste din nou sa preia avantajul folosindu-si viteza. Planul de lupta  a lui Macho Man a fost sa ii dsitruga gatul lui Warrior, un plan excellent zic eu. Sherri intervine din nou in meci, insa Warrior fuge dupa ea de data asta, numai ca sa fie prins intr-un roll-up cand revine in ring, pentru o numaratoare pana la 2. Apoi vine un moment cheie, cand Randy Savage executa 5 elbow drop-uri de pe coarda superioara consecutive, numai pentru ca Warrior sa iasa din fiecare. Publicul e in delir pur si simplu. Warrior apoi reuseste sa isi execute asa zisele “5 Moves of Doom” si un Splash numai pentru ca Savage sa iasa si el la 2. Warrior se uita apoi catre cer si vorbeste singur, intrebandu-se ce trebuie sa faca. Savage profita de timpul pe care adversarul sau il ia si il trimite in afara ringului, urcandu-se apoi pe coarda superioara si executand un nou elbow drop, insa nimereste in gardul de protectie de aceeasta data. Warrior il aduce apoi pe Randy inapoi in ring, pentru a executa  2 clotheslinuri si 3 shoulderblock-uri pe acesta pentru numaratoarea pana la 3.

Asta e un meci incredibil si un specatcol fantastic, ultima batalie dintre bine si rau, dintre forta si viteza. Momentul cel mai misto a venit dupa meci, cand randy Savage a puso pe Sherri pe umerii sai pentru ultima oara, numai pentru ca dupa sa tina el corzile deschise pentru ea, nu viceversa. Ce moment frumos. Puteti spune orice vreti despre Ultimate Warrior, insa cand trebuia sa faca un meci de ****+, o facea.'

                                                              

**** 3/4

7. Intercontinental Championship - Randy Savage(c) vs Ricky Steamboat (Wrestlemania III)

"I am the lord and master of the ring, and you’re going to find that out, one athlete to another, right now! You can’t be with me, NO! History BECKONS THE MACHO MAN, YEAH!” Randy Savage

Nu te poti numi un fan al wrestlingului daca nu ai vazut acest meci, pe bune acum e printre cele mai faimoase din istoria wrestlingului profesionist. Acest meci e definitia perfecta a unui “show stealer”..Multe superstaruri au spus ca acest meci le-a inspirat sa vina wrestleri profesioisti. Meciul incepe intr-un ritm rapid, cu Steamboat executand mai multe armdrag-uri, apoi un choke pentru ca publicul sa innebuneasca. Randy merge apoi in afara ringului, numai pentru ca Ricky s ail urmareasca sis ail trimita inapoi in ring, acolo unde acuma Macho Man preia controlul. Savage apoi incepe sa lucreze la gatul lui Steamboat, facandu-l pe Gorilla Moonson sa se intrebe de ce acesta nu a facut asta de la inceput. Comback-urile lui Steamboat au fost gandite perfect pe toata durata meciului. Ricky prea apoi controlul din nou cu arm drag-urile sale caracteristice. Aici e momentul cand meciul devine super, cu nearfallurile consecutive si cu ritmul nebun de rapid al meciului. Savage apoi executa un double axe handle in afara ringului si ar fi castigat meciul acolo printr-un  count-out, insa il aduce pe Steamboat inapoi in ring. Inapoi in ring, Steamboat pur si simplu nu vrea sa stea jos. Meciul devine din nou interesant cand Ricky preia conducerea, mai ales spot-ul cu roll-upurile inversate au fost super. Niciunul dintre cei dou luptatori nu vroia sa piarda. Savage reuseste apoi sa execute un elbow drop de pe coarda superioara, insa cu cateva momente inainte arbitrul a fost facut KO, deci nu era cineva in ring care sa numere. Aici Savage devine disperat deja si merge in afara ringului, ca sa sune chiar el clopotelul, insa Steele(managerul lui Steamboat) il opreste si il trimite pe Randy inapoi in ring, acolo unde Ricky il prinde pe acesta intr-un mic package, pentru numaratoarea pana la 3.

Wow, cred ca aastea or fost cele mai rapide 15 minute din istoria WWF/E-ului. Acesta a fost un meci foarte ciudat pentru anul 1987, ceva ce WWF-ul nu mai produsese inainte. E un motiv foarte intemeiat pentru care acest meci e atat de apreciat, e pentru ca practice a avut totul. Nu e un meci de 5 stele pentru mine sincer, insa nu greseste nimeni daca ii ofera toate stelutele. Oricum fara doar si poate cel mai bun meci din cariera amandurora.

**** 3/4

6. Intercontinental Championship - Razor Ramon(c) vs Shawn Michaels (Ladder match ; Wrestlemania X)

"Ladies and Gentlemen you are about to witness for the first time ever at a Wrestlemania a ladder match" Vince McMahon

Mergem de la unul dintre cele mai bune meciuri pentru titlul Intercontinental din istorie, la meciul meu preferat pentru titlul intercontinental din istorie si meciul meu #1 Ladder din istorie. Acest meci e legendar, un classic. Acest meci a influentat o generatie de wrestleri si a schimbat WWE-ul pentru totdeauna.

Meciul incepe cu un stil de chain wrestling classic, numai pentru ca Razor Ramon sa il distruga apoi pe HBK in afara ringului. Shawn preia conducerea, dup ace bodyguard-ul sau Diesel il executa pe Ramon cu cun clothesline, fiind trimis in backstage dupa asta, HBK il loveste pe Razor apoi cu scara in coaste, tactica fiind sa il faca pe acesta sa nu se mai urce pe scara. HBK il loveste apoi pe adversarul sau de 2 ori cu scara peste spate, incercand apoi sa se urce pe ea, de sus executand acel splash legendar pe Ramon. HBK incearca apoi sa ia titlul, insa Razor scutura scara si Shawn pica cu gatul in coarda ringului. Actiunea continua, Razor preia din nou controlul, dup ace il loveste in repetate randuri pe Shawn cu scara peste gat. Apoi Michaels e executat cu un suplex de catre adversarul sau de pe scara. Razor incerca sa ia apoi titlul, insa HBK doboara scara cu un dropkick. Meciul continua, insa la final Ramon e executat cu un Sweet Chin Music si un Piledriver. Shawn plaseaza apoi scara deasupra lui Razor, numai pentru ca acesta sa o doboare, incalcindu-l astfel pe HBK in corziile ringului, facandu-l pe acesta sa se uite neputincios la adversarul sau atuncia cand acesta urca pe scara, luand titlul si castigand astfel meciul.

Un meci incredibil, toata lumea va vorbi despre el pentru totdeauna cred. Stiu ca multi zic ca Ladder Match-ul dintre Benoit/Jericho e cel mai bun din istorie, insa importanta si atmosfera il fac pe acesta mai bun. Asta e meciul care l-a definitivat pe Shawn Michaels. Ma enervreaza ca unii nu ii recunosc meritele luI Razor Ramon din acest meci. Sunt de accord ca e meciul lui HBK, insa Ramon a fost si el fantastic pe toata durata acestuia. INtr-un final pot zice ca nu cred ca vreun meci Ladder se va compara vreodata cu asta.

*****

5. Shawn Michaels vs Undertaker (Wrestlemania XXV)

"You may be 16-0 at Wrestlemania but I am Mr Wrestlemania" Shawn Michaels

Niste simple cuvinte nu pot explica atmosfera acestui meci. Asta trebuia sa fie main-eventul Wrestlemania 25 si e unul dintre singurele 3 meciuri din istorie care m-au facut sa sar ca dipseratu pe pat uitandu-ma la el la 4/5 dimineata, nu mai tin minte ora exact. Cand i-am zis unui prieten ca nu consider acest meci cel mai bun din istorie, mi-a dat 1000 de motive cu care m-a cotnrazis.

Pentru toata durata meciului, publicul a fost impartit, in sustinatorii lui Taker si sustinatorii lui Shawn. Meciul incepe cu un ritm rapid, HBK ferindu-se de pumnii lui Undertaker, lovindu-l pe acesta cu niste chop-uri repetate. Strategie perfecta. Taker incearca sa preia controlul, insa HBK intoarce meciul dupa un clothesline, facand apoi semnul DX. Shawn se preface apoi ca e lovit la genunchi, numai pentru a-l prinde pe Taker cu un Lou Thesz Press. Ce strategie incredibila, Shawn Michaels a facut tot ce a stiut pentru a castiga acest meci. HBK il prinde apoi pe Taker intr-un figure four leglock, apoi il loveste pe acesta cu un dropkick in genunchi, lucrand acum la acel membru al corpului “fenomenului”. Taker lupta inapoi, executandu-si manevrele caracteristice, insa cand incerca un Chokeslam, HBK il intaorce intr-un Crossface, insa Taker isi foloseste forta si il contreaza intr-un Side Slam. Taker incearca din nou un Chokeslam, insa HBK il contreaza din nou, cu un Sweet Chin Music de data asta, insa Undertaker se fereste numai pentru a fi prins intr-un Figure 4 din nou. Actiunea se muta in afara ringului dupa, acolo unde Shawn incearca acel Moonsault. Taker incearca apoi aceea saritura a sa peste corzi, insa aterizeaza foarte rau pe gat, un moment foarte ingrozitor, aterizarea a parut groaznica. HBK merge in ring, iar Taker vine si el la 9 si jumatate. Shawn incearca apoi un SCM, insa Undertaker il prinde si il executa cu un chokeslam pentru o numaratoare pana la 2. Actiunea continua, cu HBK iesind dintr-un Tombstone. Unul dintre cele mai misto kick-outuri all-time fara doar si poate. Taker incearca inca un Tombstone, insa HBK iese de data asta si uil loveste pe “Fenomen” cu un DDT, apoi il loveste pe Taker cu un SCM, numai pentru ca acesta sa iasa din nou. Jim Ross innebuneste la masa comentatorilor, pur si simplu. Ambii wrestleri se ridica cu greu in picioare, aratand ca acest meci e un adevarat razboi. Cei doi isi impart acum cu greu chop-uri si pumni. Shawn reuseste sa il pun ape Undertaker la pamant si merge pe corzi pentru un moonsault, insa Taker il prinde si il numara dupa un Tombstone.

Ce meci, ce meci, legendary, nu voi uita vreun minut, niciodata. 2 Icoane ale wrestlingului in ring, dand ce au mai bun. Chimia dintre cei doi e legendara, ceva ce nu vom mai vedea vreodata. O zic acum, atata adrenalina n-am simtit in viata mea. Totul a fost pur si simplu magnific.

*****

Wrestlemania 29 Review

The Shield vs Randy Orton, Sheamus and Big Show

Asta e probabil cel mai slab meci al celor din Shield de cand sunt in WWE, insa chiar si asa a fost foarte bun. Sunt multe chestii care mi-au placut in startul acestui meci, primul ar fi festivalul de chop-uri a lui Big Show, apoi felul in care Ambrose i-a dat replica lui Show cu un chop propriu si normal expresiile faciale de dupa. Un alt spot misto a fost suicide dive-ul lui Rollins, chiar daca din nefericire s-a lovit datorita lui in bariera de protectie. Seth Rollins zici ca moare in fiecare meci al celor din Shield, intr-un mod bun ma refer. Alt spot interesant a fost cand Big Show a oprit acel triple powerbomb cu un spear de toata frumusetea.  La un moment dat devenea aproape clar faptul ca Randy nu va face heel turn aici si Show va ramane la acelasi statut. Primul semn a fost atunci cand Sheamus l-a bagat in meci la primul tag pe Orton in loc de Show, apoi a venit momentul cand Show s-a bagat singur in meci, chiar daca Sheamus vroia sa il bage pe Randy care topaia in coltul sau, totul ca intr-un final cand irlandezul urma s ail bage in meci pe gigant, Orton vine si il loveste haios pe Sheamus peste tepi, pentru a se baga singur in meci. Finalul oricum a fost misto, cu Big Show care nu a vrut sa “sparga” pin-ul fiind nervos pe Orton ca i-o furat tag-ul. ***1/2

Ryback vs Mark Henry

Acest meci a avut potentialul sa fie un meci bun intre doi uriasi, insa intr-un final a fost un meci care m-a facut sa adorm. Inceputul a fost bun si l-am inteles cu ambii wrestleri incercand sa vada care e mai puternic, insa a fost putin cam oribil cand am vazut ca Ryback care a fost prezentat ca un monstru nu putea s ail darame pe Mark Henry la pamant. Meciul asta a fost asa rau deoarece Ryback e fix opusul lui John Cena. In timp ce Cena e cel mai bun la a manca bataie, revenind miraculos pe final si castigand meciul, in timp ce Ryback e cel mai bun la a isi distruge oponentii. De asta as fi fericit sa ii vad pe cei doi intr-un meci la Extreme Rules, daca meciul va avea un booking serios. Oricum, sigur lucru de notat din acest meci e momentul cand Henry a cazut peste Ryback, cand acesta nu l-a putut tine in ShellShock. Nu cred ca meciul putea fi mai rau, insa partea de dupa meci a fost misto. *1/2

Team Hell No vs Dolph Ziggler and Big E. Lanston w/AJ Lee

Sunt singurul care gaseste amuzante momentele cand Daniel Bryan vine spre ring, strigand “No”, chiar daca fanii striga “Yes”?Revenind, mi-a placut startul, care o adus aminte la meciul Sheamus/Bryan de anul trecut, cu Ziggler jucand rolul lui Bryan, tucand-o pe AJ intainte de meci numai pentru a se intoarce si a se intalni cu piciorul lui Bryan. Damn, ala chiar e “the kiss of death”, cum l-a numit si Lawler. Defapt cam toata portiunea de inceput cu Bryan si Ziggler a fost super buna, insa a durat doar un minut si un sfert, cred. Trebuie sa zic ca Langston nu a fost groaznic, aici, aratandu-si forta in fata lui Kane atunci cand l-a lovit pe acesta cu 3 backbreak-uri. Ce nu mi-a placut a fost cand Kane a jucat rolul de babyface classic, deoarece chiar nu ii este characteristic si mi s-o parut foarte ciudat. Apoi a fost Fameasser-ul botchuit a lui Ziggler si nu in ultimul rand timpul (6 minute), daca I se mai ofereau inca vreo 5, puteam poate acorda un ***1/2 la acest meci, asta dau numai un **3/4. A fost un meci acceptabil pentru timpul primit.

Chris Jericho vs Fandango

'

Entrance-ul lui Fandango din acest meci a fost pur si simplu awesome. Dansatorul nostrum danseaza imediat ce clopotelul suna, insa Jericho lasa rahaturile astea la o parte si il incarca pe Fandi cu o armata de pumni. Cel mai bun spot din acest meci e de departe cel in care Jericho incearca un springboard dropkick numai pentru ca Fandango s ail loveasca cu piciorul in fata din saritura. Asta a fost prima manevra ofensiva dintr-un meci al carierei lui Fandango in WWE si a aratat super. I-au cam distrus finisher-ul atunci cand Jericho a iesit din acel top rope legdrop, dar in fine, e normal ca un veteran sa iasa din finisher-uri. Finalul a fost botchuit, cu Jericho ratand acel Lionsault dar nu il poti invinovati pe Y2J aici, deaorece Fandango era mult prea aproape de corzi. Finalul totusi mi-a placut cu dasatoroul prinzandu-l pe Jericho intr-un pachet cand acesta a incercat sa aplice “zidurile”. Cred ca multi au o problema cu acest meci cum am avut si eu prima oara, deoarece Fandango nu prea a aratat deloc ofensiva tot meciul, insa cred ca trebuie sa va reamintesc ca Jericho e un fost multiplu campion mondial, deci scenariul meciului e plauzibil. Finalul cu Fandango profitand de o neatentie a lui Jericho a fost perfect. **3/4


Alberto Del Rio vs Jack Swagger- World Heavyweight Championship Match

Intr-un final a iesit un meci bun pentru titlul mondial, chiar daca mi s-a parut slabut cand l-am vazut live, datoria ritmului scazut probabil. Mi-a placut mult psihologia lui Swagger din acest meci, modul in care tot i-o lucrat piciorul lui Del Rio si mai ales acel spear catre glezna. Aa da si mi-au mai placut toate contrele si iesirile din submissionuri. Cred ca meciul ar fi fost mai reusit daca si Del Rio ar fi lucrat mai mult la bratul lui Swagger, adica cred ca campionul mondial nu l-o lovit mai deloc in mana pe adversarul sau inainte de a aplica armbarul. Alt lucru care nu mi-a placut a fost finalul. A fost aiurea, cu Swagger venind inapoi in ring dupa ce il aruncase pe Del Rio in baricada, numai pentru a fi prins in armbar si sa cedeze. O alta problema pe care o am cu acest meci sunt participanti, deoarece chiar nu ma intereseaza niciunul dintre acesti doi performeri, deoarece ambii sunt boring. Cred ca si publicul a fost de accord cu mine aici, deaorece pe tot parcursul meciului s-au auzit scandari de ‘We Want Ziggler”. In rest meciul a fost bun, nu ma pot plange prea rau. ***

The Undertaker vs CM Punk

Asta a fost un meci super. Incepe bine cu Punk dandu-I niste palme in semn de disrespect lui Undertaker, asta si probabil pentru a il enerva pe Taker incat sa se descalifice sau sa fie numarat in afara ringului. Nu a mers si Undertaker a dominat putin inceputul, pana ce Punk si-a inceput segmentul de domiantie. Paul Heyman si reactiile sale au fost fantastice mai ales dupa ce Punk a iesit din Tombstone. Un alt moment misto a fost cand Heyman a incercat sa se sacrifice pentru straightedge-ul nostrum, pentru ca acesta sa nu incaseze dive-ul lui Undertaker peste corzi. Toata actiunea acestui meci a fost extreme de bine gandita si mi-a placut momentul cand Punk l-a lovit pe Taker cu urna, deoarece mi-o adus aminte de momentul cand Triple H a iesit asa din Last Ride-ul  “fenomenului” la Wrestlemania X-Seven. Au fost si ceva botch-uri in acest meci, insa niciunul n-a reusit sa afecteze calitatea acestuia. Taker/Punk au avut o serie de meciuri mediocre prin 2009, deci cred ca putem spune ca acest meci este meciul pe care toata lumea il astepta dintre cei doi si de care toata lumea stia ca sunt capabili sa il faca. ****1/4

No Holds Barred, Triple H must retire if he loses - Brock Lesnar vs Triple H

Asta e un meci me care ori de cat ori l-am vazut/revazut nu mi-am schimbat opinia despre el, deci nici ratingul. Inceputul a fost misto, cu Brock tarandu-l pe Triple H prin ring si aruncandu-l ca pe o jucarie pe unde apuca, mi-a placut mai ales belly-to-belly-ul care l-a executat Lesnar pe Trips. Partea in care Hunter a revenit in meci a fost ok si ea insa mult sub cea in care Brock a dominat meciul. Am auzit multi oameni care se plangeau de Kimura Lock-ul aplicat de Triple H ca a cam distrus meciul, insa a fost destul de logic, privind atacul lui Hunter cu cateva saptamanii inainte. Ceea ce nu mi-a placut totusi e ca Trips l-a pus pe Brock in aceea manevra de 3 ori consecutiv. Am inteles partial ce vroiau sa faca, insa Lesnar a aratat ca un idiot, fiindca s-a lasat prins cu usurinta de 3 ori intr-o manevra pe care o stapaneste aproape la perfectie. Chiar daca am considerat si inca cred ca Brock trebuia sa castige acest meci, invingatorul nu afecteaza nota acestui bout. Inteleg de ce unora ne le-o placut meciul, deoarece o fost incet si datorita rezultatului, insa eu n-am avut probleme cu el. ***1/2.

WWE Title - The Rock vs John Cena

Pentru cea mai mare parte asta a fost un meci teribil. Primele cateva minute n-au avut nimic de remarcat, doar hold-uri, iar publicul striga “boring” incontinuu. Nu puteam fi mai de accord cu publicul. Apoi au trecut la finisher-uri, urmand ca pentru urmatoarele 15 mintue din meci sa isi intoarca unul altuia manevrele de final, sau sa execute manevra de final a adevrsarului. N-am nimic cu un astfel de ritm de meci atunci cand e executat cum trebuie, insa in uliele 9 minut am avu doar finisher-uri si un DDT pe alocuri.Ce pot sa zic ca mi-o placut au fost amintirile de la meciul de anul trecut. De exemplu, cand Rock a facut acel You Can’t See me, CEna l-a executat cu un AA, asa cum si Rock l-a executat pe Cena anul trecut cu un Rock Bottom dup ace leaderul Cenation-ului a incercat un People’s Elbow. Alt lucru care mi-a placut a fost cand Cena a repetat momentele care i-au adus infrangerea anul trecut, numai ca Dwayne sa pice in plasa lui, atunci cand si-o dat seama ca Cena l-o pacalit. Defapt, cred ca asta ar fi fost finalul perfect, insa au trebuit sa o intoarca ca la Ploiesti, cu Dwayne intorcand AA-ul intr-un Rock Bottom, numai ca finalul sa vina dupa un AA aruncat de nicaieri. Slab meci aici, foarte slab *3/4

Overall: Show-ul a fost bunicel in afara de Main Event si Ryback/Henry. Undercard-ul a avut cateva meciuri solide, iar main-eventurile s-au ridicat la nivelul asteptariilor, depasindu-le poate chiar, in afara de Rock/Cena II, meciul ala a dezamgit. Ce i-a lipsit acestui Wrestlemania au fost acele “Wrestlemania Moments.” A fost un PPV bun, insa un Wrestlemania slab.