“This has been my life for over 25 years, you think I would risk everything if I didn’t know I could beat you” Shawn Michaels
Probabil cel mai anticipat meci din istorie, cel putin asa a
fost pentru mine. Stiam ca Shawn va pierde acest meci, deoarece cu luni inainte
se specula ca se va retrage dupa Wrestlemania 26, insa vroiam din tot sufletul
ca HBK sa paraseaca WWE-ul cu un BOOM. Chimia din ring dintre Undertaker si
Shawn Michaels e legendara si putini credeau ca cei doi puteau sa aiba un meci
mai bun ca cel din anul anterior. Ei bine au reusit. Build-upul si video
package-ul acestui meci sunt cele mai bune din istorie dupa parerea mea, simt
ca mi se face pielea de gaina ori de cate ori ma uit la promo-urile de
dinaintea acestui bout. Meciul lor de la Wrestlemania 25 a fost plin de
adrenalina si extreme de rapid pentru un meci al lui Undertaker, insa meciul de
la Wrestlemania 26 a aratat ca wrestlingul poate fi considerat o arta. Tin
minte ce a zis Meltzer la primul show de dupa acest PPV, “A fost ultimul meci
al lui Shawn Michaels, insa la finalul zilei, Undertaker a “furat” show-ul aici”.
Cred ca e de departe ceea mai buna performanta a “Fenomenului” din cariera
acestuia. La finalul zilei meciul de la Wrestlemania 25 a fost mai bun, nu cu
mult, dar a fost, insa meciul acesta a avut atata emotie si atata importanta
incat nu puteam sa il pun mai prejos.
Povestea acestui meci incepe chiar de la entrance theme-uri,
atunci cand vezi ca HBK nu coboara din cer, ci vine cu o fata concentrata catre
ring, realizezi ca e cel mai important meci din cariera lui. Ritmul din startul
meciului e extreme de rapid si ne arata cat de importanta e victoria pentru
ambii wrestleri. Singura diferenta dintre meciul din anul anterior si asta e
accidentarea de la picior a lui Undertaker, accidentare pe care a “vandut-o”
perfect pe toata durata meciului. Mi-o placut foarte mult cum dupa fiecare data
cand Shawn ii ataca piciorul, Taker incerca sa incheie meciul cu una dintre
manevrele sale de final, asta arata cat de mult acesta vroia sa termine
aceeasta cat mai rapid, pentru a nu isi nenoroci piciorul. Amintirile din
trecut oferite de acest meci au fost fantastice. HBK a folosit Ankle Lock-ul,
Figure Four-ul, Crossface-ul, toate fiind manevre de final ale celor mai mari
rivali ai lui Shawn de la Wrestlemania. Moonsault-ul prin masa a fost cel mai
misto spot al acestui meci. Nu stiu daca a vrut sau nu, insa Michaels a
aterizat fix pe genunchiul lui Taker, accidentandu-l si mai mult pe acesta. Un
alt moment super e kickout-ul lui Undertaker dupa acel ultimo Sweet Chin Music.
Insa sunt socat, aceeasta parte a meciului ramane incredibila. Finalul mi-a
adus aminte de HBK/Flair, Undertaker zicandu-I lui Shawn sa stea jos, deaorece
nu mai are nimic de demonstrate, insa ca un ultim act, HBK ii da o palma peste
fata lui Taker, acest lucru aducand Tombstone-ul final care ii incheie cariera
lui Mr. Wrestlemania.
Faptul ca Shawn s-a tinut de cuvant si nu a mai luptat un
singur meci dupa acesta, face acest meci si mai special. Tot ce mi-o pasat la
finalul zilei e ca ultimul meci a luI Shawn Michaels a fost fantastic.
Multumesc Shawn Michaels fiindca ai fost favoritul meu si inca esti din 1997 si
pana acum si probabil ca nu as scrie acum acest review daca nu ai fi tu.
Strangerea de mana de dupa meci e una memorabila, iar fanii scandand in spate “Thank
You Shawn”, e unul dintre acele momente pe care ca si fan al wrestlingului nu
le poti uita.
“Im the best there is, im the best there was and tonight you will find out im the best there ever will be brother” Owen Hart
Ce e atat de special la acest meci? Faptul ca probabil
fiecare dintre noi care avem un frate/sora ne regasim in acesta. Fratele mai
mic dorind sa arate ca este mai bun decat fratele sau mai mare. Normal ca
povestea acestui meci e putin diferita, insa storyline-ul ramane perfect. Doi
frati intalnindu-se pe cea mai mare scena a wrestlingului sa arate care este
mai bun la un lucru, doar la un singur lucru, WRESTLING. Dupa parerea mea
acesta ramane cel mai perfect meci pe care l-a creat WWE-ul. In acest meci ii
avem pe Owen Hart care e in rolul fratelui mai mic si arrogant, iar in celalalt
colt e Bret Hart, fratele mai mare care ezita la inceput, insa la finalul zilei
nu vrea sa ii ofere pic de satisfactie fratelui sau.
Acest meci incepe cu un wrestling classic, Owen Hart
sarbatorind dupa fiecare manevra reusita de zici ca a castigat Campionatul
Mondial de fotbal. Primele 5 minute ale meciului iti dau senzatia ca cei 2
frati sunt egali din toate punctele de vedere.Mi-a placut cum fiecare avea o
contra pentru manevrele celuilalt. O parte preferata a mea din acest start e
cum Bret ii contra manevrele fratelui sau, incercand de fiecare data sa nu il
loveasca. Urmeaza o manevra interesanta in afara ringului, cand dive-ul lui
Owen il face pe Bret sa se loveasca puternic cu spatele de coltul ringului.
Ceea mai importanta parte a acestui meci vine oricum, atunci cand Bret uita de
genunchiul sau accidentat sis are peste coarda superioara aterizand rau peste
Owen in afara ringului. Apoi dupa ce isi revine, ca un rechin care a simtit in
apa mirosul de sange uman, Owen ii ataca fara mila genunchiul fratelui sau,
Bret “vanzand” accidentarea la perfectie. In momentele acestea Bret realizeaza
ca nu poate castiga folosind manevre tehnice, asa ca recurge la manevrele sale
power-house. Un spot misto vine atunci cand Bret il avea pe Owen intr-un sleeper, in cel
din urma isi loveste fratele cu un low blow, intorcand manevra intr-un
Sharshooter. Fanii au innebunit pur si simplu in acest moment. Cu greu Bret
intoarce manevra, numai pentru ca Owen s ail intoarca intr-un roll-up,
castigand meciul astfel. Publicul e socat, Bret e socat, iar in cele din urma
probabil Owen Hart e cel mai socat.
Ceea mai mare surpriza din istoria Wrestlemania. Fiind un
frate mai mare si eu, am tinut aici cu Bret, insa lasand asta la o parte, pot
zice ca acest meci a fost perfect. Ritmul, psihologia, modul in care a fost
transupsa povestea in ring, emotia, totul pe scurt fac din acest meci unul
dintre cele mai bune din istorie. Chiar daca nu l-am mai prins ca pe Chris
Benoit sau Eddie Guerrero, tot imi pare rau de decesul lui Owen Hart, deoarece
chiar mi-as fi dorit foarte mult sa il mai vad cativa ani in ring, fiindca Owen
o avut potentialul de a-l intrece pe Bret Hart.
Acest meci e un classic, de departe cel mai bun Triple
Threat din istoria wrestlingului. Chiar si eu cel mai mare fan Shawn Michaels,
n-am putut decat sa tin cu Chris Benoit aici. Benoit a fost un wrestler care in
fiecare meci al sau a dat totul pentru a avea cel mai bun meci al serii, un
wrestler caruia nu i-a pasat ori de cate ori cei din echipa creative incercau s
ail ingroape, el doar iesea acolo seara de seara si facea un meci excellent. Acest
om a asteptat 18 ani pentru acest meci, pentru aceeasta sansa venita la
Wrestlemania 20. Acest meci nu putea fi mai mare, Main-Eventul Wrestlemania 20,
in ceea mai faimoasa arena a lumii, pentru Titlul Mondial la categoria grea a
WWE-ului.
Meciul incepe cu Benoit si HBK, incercand s ail atace pe
HHH, o miscare logica tinand cont de faptul ca Shawn si Trips erau rivali aici,
iar Chris vroia sa ia titlul. HHH e scos din ring, iar actiunea acum se
desfasoara intre Shawn Michaels si Chris Benoit, Trips asteptand linistit in
afara ringului pentru ocazia perfecta de a reintra in meci, care vine atunci
cand il pune la pamant pe HBK cu un clothesline, preluand astfel controlul
meciului. Mi-a placut cum Shawn si Hunter nu l-au luat pe Benoit in seriios in
startul meciului, realizand abia dupa ceva timp ce pericol poate fi acesta,
incercand apoi sa il scoata din meci, trecandu-l prin aceea masa, ca sa isi
dispute apoi probleme numai ei doi. Aici a fost momentul meu preferat al
meciului. Modul in care l-au facut sa par ape Chris Benoit invincibil aici,
deoarece oricat l-ar fi distrus HHH si Shawn, acesta revenea in meci. Drama si
emotia acestui meci au fost incredibile, mai ales in ultimele momente. Publicul
era in spatele lui Benoit, insa arena a tacut pur si simplu atunci cand HHH
pregatea pedigree-ul, numai pentru ca Chris s ail intoarca intr-un crossface,
oblingadu-l pe Trips sa cedeze. Arena era in picioare deja, tipand, unii chiar
au plans, se vede daca va uitat la show in format Blu-Ray. Totul a fost mai
mult decat perfect aici, iar finalul a fost cel mai frumos din istoria unui
Wrestlemania.
Acesta a fost cel mai bun Main-Event din istoria
Wrestlemania. Chiar daca multi zic ca Triple H nu pune pe nimeni over, el si
Shawn aici l-au facut pe Benoit sa arate fantasic. Momentele de final, cand
Eddie si Chris sarbatoresc cu cele mai importante titluri din lume e un moment
memorabil si extreme de trist, cand ne gandim ca niciunul dintre cei doi nu va
mai trai prea mult. Ambii s-au dus mult prea repede, asta e sigur. Pot intelege
de ce WWE-ul nu vrea sa vorbeasca despre Chris Benoit, insa mi se pare o rusine
pentru ei faptul ca nu vor sa vorbeasca despre acest meci. Trebuie sa recunosc,
asta e unul dintre putinele momente care m-au facut sa vreau sa fiu un
superstar al WWE-ului. Sa castigi titlul mondial, in main-eventul unui
Wrestlemania, in Madison
Square Garden ,
nimic nu poate fi mai perfect, nimic. La final vreau sa zic ceva ce am auzit acum cativa ani, prin 2008 mai exact.
“Victoria lui
Chris Benoit de la Wrestlemania 20 a fost atat de speciala, deoarece nu a fost
doar victoria lui, ci si victoria faniilor WWE de pretutindeni. Toata lumea o
tinut cu Chris Benoit in acest meci, iar victoria sa e victoria tuturor si va
fi amintita intotdeauna de fanii adevarati, chiar daca WWE-ul se comporta ca si
cum acest meci nu ar fi avut loc vreodata”.
"Stone Cold will refuse to submit to the Hitman and that's the bottom line!" Jerry Lawler
Dap, nu cred ca e vreo surpriza aici, deoarece de multi
acesta este considerat cel mai bun meci din istoria wrestlingului. In afara de
Hogan/Andre nu ma pot gandi la un meci care a schimbat lumea wrestlingului mai
mult decat acesta. La momentul acestui meci, Bret era deja in discutii aprinse
cu compania, deoarece odata cu aparitia DX-ului, iar cu Austin devenind tot mai mult cel mai iubit om
de public, Hart isi cam pierdea din imaginea care l-a facut atat de respectat.
Acest meci s-a nascut odata ce, Bret l-a provocat pe Austin, care era un heel
important al companiei in acel moment la un meci la Wrestlemania ca sa se vada
care ii mai bun. Nimic special, aici. Inaintea acestui meci, cei doi or mai
avut un meci foarte bun din punct de vedere tehnic la Survivour Series, acolo
unde Bret Hart a obtinut cu greu victoria. Faptul ca Arbitrul Special al
acestui meci a fost Ken Shamrock a fost foarte bine gandit, deoarece e bine sa
ai un luptator de MMA implicat intr-un meci unde poti castiga numai daca iti
faci adversarul sa cedeze.
Intrariile in meci au fost super, mai ales cea a lui Bret
care a venit catre ring cu un look de “all business”, lasand la o parte
prostelile de la alte meciuri. Mi-a placut foarte mult cat de diferit o fost
acest meci de cel de la Survivour Series, s-a vazut cat de mult a progresat
Stone Cold de atunci. In toamna, s-au luptat ca sa vada cine e mai bun, insa la
Wrestlemania, s-au intalnit in ring numai pentru a se bate, nimic mai mult.
Meciul incepe cu o bataie in toata regula, dusa si prin public. Bret preia
controlul si il aduce pe Austin
inapoi in ring, unde incepe sa lucreze la genunchiul acestuia, pregatind sharpshooter-ul.
Btw, mi-a placut spot-ul cu scariile de otel, cand Hart s-a lovit cu toata mana
de ele cu atata forta. Genunchiul lui Austin
e deja destul de lovit, de aceea la un moment dat loveste un Stunner la
disperare ca sa incerce sa mai schimbe ceva. Un spot foarte misto e figure
four-ul aplicat de Bret, folosindu-se de coltul ringului. In continuare, Bret
scoate un scaun, insa Austin
revine si il executa pe Hart cu un suplex perfect, urmat de o lovitura brutala
cu scaunul de otel. Publicul a innebunit deja, aici. Austin il pune pe Hart
intr-un sharpshooter, iar aici acel double turn din acest meci de face vizibil,
cand Bret ii baga degetele in ochi lui Stone ca sa iasa din propria manevra de
submission. La final, avem una dintre cele mai memorabile imagini din istoria
wrestlingului. Un Stone Cold insangerat, prins intr-un Sharpshooter un mijlocul
ringului, neavand unde sa mai mearga, neavand defapt nici forta sa se mai
miste. Publicul e inarmurit deja. Mi-a placut cum Steve in loc sa se dea batut,
i-a aratat cele doua degete lui Ken, atunci cand acesta l-a intrebat daca se da
batut. Intr-un final, Stone Cold lesina, fiind lasat in propria balta de sange,
iar Shamrock ii ofera victoria lui Bret. Austin
la final statea acolo lesinat in propriul sange, nestiind ca schimbase cursul
istoriei wrestlingului cu adevarat. Acest meci daduse startul perioadei
cunsocute ca Attitude Era. Hart si-a stability heel turn-ul, dupa ce l-a mai
lovit pe Austin
dupa meci, parasind arena in huiduielile publicului.
Exista meciuri excelente, exista meciuri importante, exista
meciuri emotionante,exista meciuri care schimba o cariera, apoi intr-un final
exsita, Bret/Austin. Acest meci a dat nastere gimmick-ului antihero, dupa
parerea mea si a incheiat zilele gimmick-urilor old school face/heel. Acest
meci e mai mult decat un meci fantastic. E cel mai fantastic, important si
memorabil meci din istoria wrestlingului.
*****+